Magii – marea bucurie

Devoțional zilnic 15 iulie 2019

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Matei 2:10

Pentru cercetătorii cerului răsăritean, apariţia unei stele încă neînregistrate în cataloagele de observaţie era un fapt ieşit din comun, mai ales că steaua prezenta caracteristici încă neîntâlnite. Magnitudinea şi direcţia mişcării aparente pe boltă erau detalii destul de importante pentru a-i determina pe aceşti pasionaţi observatori să se pună în mişcare.

Magii au cercetat toate comentariile cu privire la fenomene asemănătoare, dar nu au găsit o explicaţie mai bună decât profeţia lui Balaam cu privire la Steaua care răsare din Iacov. Ei credeau în mod corect că această stea vesteşte naşterea unei mari personalităţi care va avea un impact major asupra umanităţii. Curiozitatea şi pasiunea lor pentru asemenea lucruri i-au pus în mişcare, aşa că iată-i călătorind la Ierusalim urmărind o stea.

Ajunşi în cetatea de scaun a lui Israel, magii au considerat că era nevoie ca preoţii şi conducătorii religioşi să fie şi ei încunoştinţaţi despre fenomenul ceresc care-i adusese cale de peste o mie de kilometri. În mod subit, steaua a dispărut pentru a-i determina să se intereseze la autorităţile locale ce pregătiri au făcut pentru Izbăvitorul lumii. Au pus puţin în mişcare oficialităţile ocupate cu alte treburi, dar au aflat ceea ce căutau. Punctul terminus al călătoriei lor trebuia să fie Betleemul din Iuda. Deci se aflau foarte aproape de ţintă.

Ieşind din reşedinţa lui Irod, magii au văzut din nou steaua care tocmai se îndrepta spre locul unde putea fi vizitat împăratul născut de curând. Bucuria lor a fost fără margini, pentru că osteneala călătoriei avea să fie răsplătită din plin.

Succesul la un pas de tine:

Pentru căutătorii consecvenţi răsare totdeauna o stea călăuzitoare. După drumuri lungi şi osteneli rodnice, speranţele se vor împlini.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro