Manase

Devoțional zilnice 28 iulie 2018

El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. (2 Împăraţi 21:2)

Nu toţi împăraţii pe care Biblia îi prezintă au fost buni. Manase era un copil de doisprezece ani când a ajuns împărat. Lunga lui domnie de 55 de ani a intrat în istoria lui Iuda ca fiind una nelegiuită. Păgânismul a fost reînviat, închinarea s-a orientat către idoli şi poporul a mers mult pe calea care avea să umple măsura fărădelegii. Mai mult decât atât, împăratul Manase nu s-a mulţumit doar cu încurajarea răului, ci a depus eforturi ca să descurajeze binele. Cei care au rămas credincioşi Domnului au avut de suferit. Tradiţia iudaică spune că profetul Isaia a fost martirizat în perioada regelui Manase.

Poate părea ciudat, dar avem de învăţat câteva lecţii din viaţa lui Manase. Istoria biblică nu se opreşte aici în ceea ce priveşte domnia regelui. În 2 Cronici 33 ni se spune că acesta a fost prins de oştile asiriene care l-au ţinut în captivitate în Babilon. De la versetul 12 apare elementul care ne surprinde: Manase se pocăieşte. Se roagă Domnului, se smereşte înaintea Lui, iar aici vedem până unde se extinde mila divină. Dumnezeu îl iartă, îi ascultă cererile şi-l aduce înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Şi din acel moment, regele Manase a cunoscut că Domnul este adevăratul Dumnezeu.

Cuvintele sunt prea puţine pentru a putea descrie bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu. El este gata să-i ierte pe toţi cei care se întorc şi se pocăiesc cu inima sinceră. Indiferent de vârstă, Dumnezeu aşteaptă ca omul să se întoarcă la El. Cu toate acestea, trebuie să înţelegem un aspect: chiar dacă mă întorc la Dumnezeu spre finalul vieţii, roadele semănate vor creşte. Un citat inspirat spune despre pocăinţa lui Manase astfel: „Dar această pocăinţă, oricât de profundă era ea, a venit prea târziu ca să mai scape împărăţia de influenţa distrugătoare a anilor de practici idolatre. Mulţi se poticniseră şi căzuseră, ca să nu se mai ridice niciodată” (Profeţi şi regi, p. 382). Şi printre acei mulţi s-a numărat şi fiul lui, Amon.

Haideți să ne rugăm astăzi lui Dumnezeu să ne ajute ca influenţa noastră asupra celor din jur să fie una mântuitoare!

Cosmin Cocea, pastor, Conferinţa Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro