Mânuirea Cuvântului

Devoțional zilnice 9 iulie 2018

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. – 2 Timotei 2:15

În copilărie îmi plăcea să merg la programul de tineret de după-amiază de la biserica din satul meu. Printre alte activităţi, acolo se organiza şi un concurs: cine găsea cel mai repede şi apoi citea anumite pasaje biblice. Aproape fără excepţie, sora mea mai mare, Eleda, întotdeauna câştiga concursul. Părea că la ea întotdeauna Biblia se deschidea automat la anumite versete! Dar acest exerciţiu ar fi fost aproape imposibil cu primele Biblii, care erau împărţite doar în cărţi, fără capitole sau versete.

Stephen Langton (1150–1228) a fost un influent arhiepiscop de Canterbury care a murit pe 9 iulie 1228. Se spune că el a împărţit Biblia în capitole, rezultând aranjarea standard modernă. În 1448, rabinul evreu Mordecai Nathan a subîmpărţit Vechiul Testament în versete. Prima Biblie complet împărţită în capitole şi versete a fost Biblia de la Geneva, din 1560, o influentă traducere protestantă a Bibliei în engleză, înainte de versiunea King James.

Dar ce înseamnă să mânuieşti corect Cuvântul lui Dumnezeu? Acest lucru cuprinde cel puţin patru aspecte importante: (1) să demonstrezi că eşti familiarizat cu Biblia; (2) să respecţi Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu; (3) să îi interpretezi corect conţinutul şi (4) să îi permiţi Cuvântului lui Dumnezeu să îţi transforme viaţa. „Când iei Biblia în mâna ta, aminteşte-ţi că eşti pe teren sfânt” (Principii fundamentale ale educaţiei creştine, p. 195).

Mult mai mult decât o altă carte bună, Biblia trebuie să fie lumina întregii vieţi (Ps. 119:105). „Faceţi din Biblie sfătuitorul vostru. Cu acest sfătuitor, cunoştinţa voastră se va dezvolta rapid, dacă vă veţi păstra mintea liberă de lucrurile nefolositoare ale lumii. Cu cât studiaţi mai mult Biblia, cu atât mai profundă vă va fi cunoaşterea de Dumnezeu. Adevărurile Cuvântului Său vor fi scrise în sufletul vostru, imprimând urme de neşters” (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 484).

Cuvântul lui Dumnezeu aduce bucurie, sens şi speranţă în vieţile noastre. Este podul divin care leagă timpul cu veşnicia (Is. 40:6-8) şi singura condiţie pentru viaţa veşnică.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro