Maria – memorie selectivă

Devoțional zilnic 11 iulie 2019

Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Luca 2:19

Probabil că Maria a fost destul de frustrată de faptul că nu se găsea loc în casa de poposire pentru ea şi mai ales pentru Pruncul care tocmai se pregătea să vină în lume. Ar fi fost normal ca oamenii să dovedească un minim de ospitalitate măcar pentru astfel de vizitatori aflaţi în stare de necesitate. Dar lumea nu dorea să Ii ofere Fiului lui Dumnezeu decât o iesle întunecoasă şi îngustă. Dincolo de durerile facerii, Maria le îndura şi pe cele ale indiferenţei şi respingerii oamenilor din jur. Bine că măcar Iosif era aşa de bun şi grijuliu ca să o ajute şi s-o ocrotească.

Atunci când păstorii au venit să vadă Pruncul şi au povestit cum au ajuns să afle despre El, inima Măriei s-a umplut de bucurie. Însemna că Dumnezeu lucra printre oamenii plăcuţi Lui, pentru a-i pregăti să primească vestea cea bună a venirii lui Mesia în lume. Ce bine veneau aceste confirmări atât pentru Iosif, cât şi pentru Maria, pentru a-i întări în misiunea lor nobilă şi solicitantă de a fi părinţii Celui mai bun copil din toate timpurile!

Maria aduna în inima ei toate crâmpeiele de fapte şi întâmplări care arătau spre Micuţul pe care 11 ţinea în braţe şi care va mântui pe poporul Său şi întreaga lume. Principala grijă era legată de planul lui Dumnezeu cu ea ca mamă a Pruncului ceresc. Tot ce era în legătură cu lucrarea ei o interesa şi avea importanţă. Povestirea păstorilor, cuvintele Anei şi ale lui Simeon, vizita şi darurile magilor, toate acestea erau lucruri deosebit de valoroase pentru mintea şi inima Măriei. Era ca şi cum Dumnezeu îi vorbea de fiecare dată, adresându-i cuvinte de încurajare şi susţinere.

Succesul la un pas de tine:

Cu puţină atenţie, poţi discerne frânturi de dragoste şi grijă divină în lucrurile şi întâmplările obişnuite ale vieţii. Dacă le aşezi cu grijă într-un tablou unic, vei înţelege direcţia unde vrea Dumnezeu să te conducă.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro