Medicago Satvia (Lucerna)

Devoțional zilnice 20 aprilie 2018

Mare necaz pe agricultori sunt plantele care trebuiesc semănate în fiecare an. Nu termină omul bine de arat că trebuie să se apuce la grăpat. Când termină cu grapa, începe cu semănătoarea. Și nu lasă bine semănătoarea că trebuie să ia prășitoarea. Și uite-așa, tot anul are de muncă de nu se mai termină.
Ei, nu tot așa se întâmplă cu o minunăție de plantă care se numește lucernă. Planta aceasta este cea mai folosită pentru nutrețuri la animalele erbivore. Lucerna, dacă este bine îngrijită, rezistă până la 10 ani și poate să fie cosită de până la 4 ori pe an. Ea își înfinge rădăcinile până la 2 metri în pământ, rezistă foarte bine la secetele dure și la înghețurile cele mai năprasnice. De 3-4 ori pe an rămâne doar cu rădăcina (cositul). Se reface și crește cu o vigoare rar întâlnită, dând animalelor cel mai prețios nutreț.

Lista cu calitățile și faptele mărețe poate continua, dar vreau să amintesc faptul că la răsărire lucerna este una dintre cele mai firave și neajutorate plante pe care le cultivă agricultorul. Cele mai reușite culturi de lucernă sunt cele în care ovăzul este cultivat pe post de „dădacă”. El se seamănă împreună cu lucerna ca să o ajute. Semințele de lucernă sunt foarte mici și nu au puterea să rupă scoarța pământului ca să răsară. Așa că ovăzul, având o sămânță mult mai mare și mai puternică, străpunge scoarța, făcând loc și lucernei să iasă la lumină pe lângă firele sale. Crescând, ovăzul protejează firicelele de lucernă și le ferește de soare, vânt sau de animalele care ar vrea să o mănânce.

Ovăzul are viața scurtă și este cosit. Lucerna rămasă este doar un firișor de vreo 10-15 centimetri, cu niște frunzulițe firave la vârf, dar cu o rădăcină sănătoasă și destul de dezvoltată ca să susțină mica plăntuță atunci când „dădaca” lui este cosită.

Așa cum agricultorul a găsit o dădacă pentru firicelul de lucernă, Domnul a pus în viața noastră câteva „fire de ovăz” care poartă diferite nume: părinți, bunici, frați, tutori, profesori, instructori, pastori și lista poate continua.

„Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi.” 1 Petru 5:7

Ionel Indricău, Director Exploratori, Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro