Mergând prin credință

Devoțional zilnice 18 noiembrie 2018

Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului. – Faptele apostolilor 1:8

Adventiștii de ziua a șaptea de la început erau convinși că Isus va veni curând, așteptând în orice clipă. Între timp, în 1848 au ţinut mai multe conferinţe biblice pentru a împărtăși cu alţi foști milleriţi doctrinele biblice pe care le-au descoperit din studiul atent al Scripturilor. Pe 18 noiembrie 1848, la o conferinţă ţinută în Dorchester, Massachusetts, Ellen White a primit o viziune scurtă, dar plină de însemnătate.

După ce a ieșit din viziune, ea i-a spus soţului ei: „Am o solie pentru tine. Trebuie să începi să tipăreşti o mică revistă şi să le-o trimiţi oamenilor. La început poate fi de mici dimensiuni, dar, pe măsură ce o vor citi, oamenii îţi vor trimite banii necesari pentru tipărire şi revista va avea un succes deplin. Mi-a fost arătat că acest mic început va fi asemenea razelor de lumină care vor străluci pretutindeni în lume” (Schiţe din viaţa mea, p. 125).

Dar cum putea fi pusă în aplicare această viziune? James White nu a avut resursele financiare pentru a printa nici chiar prima ediţie a publicaţiei. Mai mult, Isus urma să Se întoarcă curând și nu era suficient timp ca „să strălucească pretutindeni în lume”. Chiar și așa, în vara următoare, James White s-a hotărât să depășească bariera financiară, cosind câmpurile de iarbă. Înainte de a începe, Ellen a avut o altă viziune în care i s-a arătat că, dacă urma să procedeze astfel, va fi doborât de boală, pentru că Domnul ar dori ca el „să scrie, să scrie, să scrie și să înainteze prin credinţă”.

În cele din urmă, într-o zi de iulie, James a adus acasă din Middletown, Connecticut, o mie de exemplare din prima publicaţie, care au fost așezate pe podea. Un grup mic de oameni au îngenuncheat în jurul lor și s-au rugat cerând binecuvântarea lui Dumnezeu peste acele exemplare, ca în curând să fie trimise oamenilor interesaţi. Donaţiile au început să vină, ajutând la susţinerea efortului publicistic, care în cele din urmă urma să facă ocolul lumii.

Barbara Johnson afirma: „Credinţa înseamnă să vezi lumina cu inima atunci când tot ceea ce poţi vedea cu ochii este întuneric.” Lucrarea adventistă de publicații a început pentru că James White a ales să se încreadă în Dumnezeu când calea din faţa lui era nesigură. Adu-ţi aminte, încrederea în conducerea lui Dumnezeu nu face lucrurile mai ușoare pentru tine, ea le face posibile.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro