Mintea să fie ațintită asupra lui Hristos

Devoțional zilnice 15 aprilie 2018

Cine umblă fără prihană umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol. (Proverbele 10:9)

Primul pas făcut pe calea vieţii este acela de a ne păstra mintea aţintită la Dumnezeu, de a avea permanent înaintea ochilor temerea de El.

O singură ocazie în care ne îndepărtăm de la integritatea morală toceşte conştiinţa şi deschide uşa pentru următoarea ispită. „Cine umblă fără prihană umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.” Ni se porunceşte să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât orice şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, dar experienţa vieţii de zi cu zi ne arată că această lege este neglijată. Onestitatea în comportament şi integritatea morală ne vor aduce favoarea lui Dumnezeu şi vor face din persoana care le posedă o binecuvântare pentru ea însăşi şi pentru societate; dar în mijlocul diferitelor ispite care ne asaltează din toate părţile, este imposibil să ne păstrăm o conştiinţă curată şi aprobarea Cerului fără ajutor divin şi fără a adera strict la principiul de a iubi cinstea de dragul dreptăţii.

Un caracter care să fie aprobat de Dumnezeu şi de oameni este preferabil bogăţiei. Temelia trebuie aşezată solid şi adânc, pe stânca Isus Hristos. Prea mulţi mărturisesc că zidesc pe adevărata temelie, dar prin comportamentul lor necontrolat arată că zidesc pe nisip mişcător; dar furtuna cea mare le va mătura temelia şi vor rămâne fără adăpost. (…) Văd oare aceste persoane viitorul? Sau ochii lor sunt prea întunecaţi ca să poată vedea prin ceaţa plină de miasme a deşertăciunilor lumeşti că onoarea şi integritatea nu sunt răsplătite în moneda acestei lumi? Va răsplăti oare Dumnezeu virtutea cu nişte simple succese lumeşti? El le-a scris numele pe palmele Sale, ca moştenitori ai unor onoruri veşnice, ale unor bogăţii nepieritoare. (Signs of the Times, 7 februarie 1884)

Concentrarea pe frumuseţea, bunătatea, mila şi iubirea lui Isus întăreşte puterile mintale şi morale şi, în timp ce mintea este antrenată să facă lucrările lui Hristos, să asculte de El, vă veţi pune în mod regulat întrebarea: „Este aceasta calea Domnului?” (CBAZŞ, vol. 3, p. 1150)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro