Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. – 1 Corinteni 15:52
Vineri, 27 decembrie 1985, a fost o zi de mare tristeţe pentru familia noastră. După patru zile de comă, sora mea Eleda în cele din urmă a trecut la odihnă şi acum venise ziua înmormântării. Înainte de serviciul funebru am mers la casa unde locuise ea. Ajunşi acolo l-am întâlnit pe Henrique, băieţelul ei de trei ani şi jumătate, care se juca inocent de parcă nu se întâmplase nimic. De îndată s-a apropiat de mine şi m-a întrebat: „Unchiule Ronald, ştii că mama mea a murit?” Surprins de această întrebare, am răspuns: „Este adevărat? … Dar unde este mama ta acum?” – „Mama mea este în biserică!” a spus el. „Şi ce se va întâmpla cu ea?” l-am întrebat eu. Răspunsul lui înduioşător a fost: „Mama va rămâne la cimitirul bisericii; dar când Isus Se va întoarce, ea va fi înviată din morţi.”
Cuvintele lui Henrique reflectau explicaţia care i-a fost dată cu privire la ce se întâmpla. Dar fără îndoială, aceste cuvinte erau încărcate de speranţă: „Dar când Isus Se va întoarce…” De fapt, acea speranţă a fost foarte preţuită de creştini de-a lungul secolelor şi a fost o temă prevalentă a predicilor adventiste. Norii groşi ai durerii, plânsului şi disperării par să dispară când auzim imnurile pline de speranţă, precum: „Trâmbiţi su-naţi peste cer şi pământ” şi „Sfântă speranţă” (Imnuri creş tine AZŞ, #483 şi 497).
Aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Hristos şi a învierii morţilor nu sunt doar nişte utopii omeneşti sau „veste de salvare” pentru momentele de criză existenţială. Acestea sunt teme predominante în Noul Testament, cu o temelie profetică trainică, o natură puternic hristocentrică şi o relevanţă existenţială profundă. Înfruntând trecerea timpului, această speranţă ajunge până la noi ca o moştenire valoroasă cu un mesaj tot mai pertinent.
A doua venire a lui Hristos este mult mai aproape acum decât atunci când Henrique mi-a spus acele cuvinte înduioşătoare. De aceea, să luăm în serios sfatul lui Pavel: „Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13:11-12). În curând, speranţa noastră se va împlini!