O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi. (Exodul 12:38)
S-au emis diferite păreri pentru a identifica această „mulțime de oameni de tot soiul”. Unii consideră că ei sunt băştinaşi egipteni care, impresionaţi de puterea Dumnezeului evreilor, au căutat să fie părtași la binecuvântările acelora care Îi slujeau Lui. Pe de altă parte, ei pot fi dintre cei nemulțumiți sau oprimați, care au dorit să scape de tirania faraonului egiptean. Alţii i-au identificat drept rămăşiţele hicsoşilor sau ale altor semiţi care fuseseră reţinuţi de faraon şi care acum au folosit ocazia să scape, părăsind Egiptul. O altă părere este că erau descendenţi ai evreilor care s-au amestecat cu egiptenii prin căsătorie.
Deşi nu cunoaştem precis identitatea acestor oameni care s-au unit cu evreii triumfători în acel ceas al exodului, mai târziu ei apar din nou în prim-planul istoriei poporului lui Dumnezeu. Ei au fost întotdeauna aceia care au regretat primii plecarea lor din Egipt şi au privit înapoi tânjind după „delicatesele” lui (Numeri 11:4-6).
Indiferent de identitatea acestei „mulțimi de oameni de tot soiul”, ei se definesc printr-o credință slabă, instabilă și o viziune neclară cu privire la scopul și puterea lui Dumnezeu. Ei sunt din acel „cor” care „dă tonul” la „cântecul nemulțumirilor”.
Se poate ca și noi să ne identificăm cu această „tagmă ilustră” atunci când alegem să ne pierdem credința, viziunea sau ne lăsăm pradă descurajării și nemulțumirii. Uneori suferim din lipsă de clarviziune, de încredere în călăuzirea divină sau din cauza amânării sau a neîmplinirii așteptărilor noastre.
Dumnezeu dorește să ne conducă la o maturizare a credinței și viziunii noastre spirituale: „Să nu te iei după mulțime ca să faci rău și, la judecată, să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea” (Exodul 23:2).
Această mulțime poate reprezenta totuși o forță distructivă. Ea are capacitatea de a se opune și de a împiedica împlinirea planurilor divine. Puterea acestei influențe poate distruge pacea care survine din încrederea în călăuzirea divină.
Dumnezeu dorește să ne dea puterea de a hotărî să stăm de partea Lui, indiferent cât de mulți sau influenți sunt cei din societatea în care trăim.
Să avem încredere în El și în conducerea Sa întotdeauna! Numai lângă El vom avea bucuria biruinței finale.
Cezar Spătărelu, pastor, Conferința Muntenia