Nabot

Devoțional zilnice 1 iulie 2018

Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!” (1 Împăraţi 21:3)

Nu-i era deloc uşor unui evreu să fie cu adevărat credincios în zilele lui Ahab, unul dintre cei mai idolatri regi ai lui Israel. Credincioşia faţă de adevăratul Dumnezeu şi împotrivirea directă faţă de voinţa regelui (sau mai bine zis a reginei) putea să însemne condamnarea la moarte sigură.

Nabot era un astfel de credincios, neprefăcut şi lipsit de egoism, care îşi trăia evlavia chiar lângă zidurile casei nelegiuite a regelui Ahab. Chiar dacă era deranjat de muzica păgână pe care o asculta Izabela, chiar dacă nu era interesat de manifestările artistice sau de închinarea idolatră de la casa vecină, Nabot nu a plecat nicăieri. El nu a încercat să se izoleze sau să se retragă din societatea imorală. El a ales să rămână ca un „ghimpe” în coasta lui Ahab, ca un martor al adevăratului Dumnezeu în mijlocul apostaziei.

Când Ahab i-a cerut să vândă via, Nabot putea să spună: „Dumnezeu vrea să mă scoată din acest loc imoral. Ce bine! Şi pe deasupra primesc şi bani frumoşi!” Dar astfel de gânduri nu i-au trecut prin cap. El era decis să trăiască credinţa sa în locul unde l-a aşezat Dumnezeu. Oare cum de a rezistat Nabot? Cum de a respins hotărât moftul regelui şi a rămas loial faţă de legea levitică? Nu ştia că acest lucru poate să-l coste viaţa?

„Nabot îşi preţuia mult via, pentru că fusese a părinţilor lui, şi a refuzat să i-o dea: «Să mă ferească Domnul», a răspuns el, «să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!» După legea levitică, nicio bucată de pământ nu putea fi înstrăinată pentru totdeauna prin vânzare sau prin schimb; toţi copiii lui Israel trebuiau să păstreze moştenirea seminţiei părinţilor lor (Numeri 36:7).” (Profeţi şi regi, p. 205, orig.)

A venit timpul să nu mai scuzăm lipsa noastră de evlavie prin ceea ce se întâmplă în vecinătatea noastră. Doar Dumnezeu ne poate ajuta să fim asemenea lui Nabot în mijlocul apostaziei. Să-i cerem astăzi puterea necesară pentru a rezista!

Viorel Dascălu, pastor, Conferinţa Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro