Şi Natan a zis Iui David: „Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul.»” 2 Samuel 12:7
Misiunea de a-l ajuta pe David să înţeleagă gravitatea faptei sale de asasinat şi imoralitate a fost o mare provocare pentru prorocul Natan. Orice lipsă de tact ar fi putut strica rău lucrurile. Aşa că omul lui Dumnezeu a apelat la o parabolă pe care a prezentat-o ca pe un lapt real, cerându-i lui David să facă dreptate într-un caz de răpire prin violenţă. Simţul de dreptate l-a făcut pe David să reacţioneze foarte prompt şi să rostească sentinţe dintre cele mai drastice.
Era clar că mintea lui David era încă destul de sensibilă atunci când era vorba de a face dreptate într-un caz fără legătură cu viaţa sa personală. Profetul Natan pregătise terenul pentru a le spune lucrurilor pe nume. Astfel, David a trebuit să audă cele mai dureroase cuvinte din viaţa lui. Dumnezeu avea să-Şi arate faţă de el dreptatea şi mila, împletite într-o experienţă de refacere spirituală.
Psalmul 51 exprimă cel mai plastic trăirile sufleteşti ale împăratului cercetat de Duhul lui Dumnezeu. Conştienţa păcătoşeniei şi aspiraţia spre neprihănire se completează reciproc într-o experienţă de pocăinţă adevărată.
Acest rezultat fericit a fost posibil numai prin îmbinarea celor două elemente de tact şi francheţe din partea lui Natan. Confruntarea imprudentă cu David ar fi putut fi un eşec, iar ocolirea păcatului nu ar fi declanşat regretele şi pocăinţa necesare.
Succesul la un pas de tine:
Cum combini tactul cu francheţea când eşti într-o situaţie delicată? Notează că Natan era omul lui Dumnezeu. Exemplul lui e demn de urmat.