Neemia

Devoțional zilnice 10 august 2018

Când am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plâns și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. (Neemia 1:4)

Se povestește despre un misionar din China că era atât de priceput la ceea ce făcea, iar rezultatele erau atât de frumoase, încât una dintre firmele americane din zonă a încercat să îl angajeze oferindu-i un post foarte bun și un salariu atrăgător, însă el a refuzat oferta acesteia. A argumentat că Dumnezeu îl chemase în China pentru a fi un misionar și doar atât.

Pentru că nu dorea însă să renunțe la el, firma i-a făcut încă două oferte, de fiecare dată mărind și chiar dublând prima ofertă. În final însă, răspunsul misionarului a fost: „Nu mă înțelegeți greșit, nu salariul oferit este prea mic, ci lucrarea la care mă chemați este prea mică.”

A cunoaște planul lui Dumnezeu în viața ta nu înseamnă că acesta va fi recunoscut de toți. A te devota total împlinirii acestui plan nu înseamnă că vei avea susținerea tuturor. Neemia știa lucrul acesta și era hotărât să meargă înainte, în ciuda tuturor intimidărilor, a intrigilor și chiar sfaturilor venite din partea unor presupuși trimiși ai cerului. Știa, pentru că, pe lângă imensa lucrare pe care o făcea, petrecea el însuși timp prețios cu Dumnezeu în rugăciune.

„În devoţiunea hotărâtă a lui Neemia faţă de lucrarea lui Dumnezeu, ca şi în încrederea lui tot atât de hotărâtă în Dumnezeu, stă motivul eşecului vrăjmaşilor lui de a-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade ca o pradă uşoară în ispită, dar în viaţa care are un scop nobil, un plan care absoarbe totul, răul nu găseşte sprijin. Credinţa aceluia care înaintează continuu nu slăbeşte, căci mai presus de orice, dincolo de orice, mai adâncă decât orice, el recunoaşte Dragostea infinită, care face ca toate lucrurile să îndeplinească planul Său cel bun. Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu lucrează cu o hotărâre care nu slăbeşte, deoarece dependenţa lor continuă este față de tronul harului.” (Profeți și regi, p. 660)

Benjamin Stan, pastor, Uniunea de Conferințe

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro