Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte. (Apocalipsa 2:11)
„Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). În timp ce viaţa este moştenirea celor drepţi, moartea este partea celor nelegiuiţi. Moise a spus lui Israel: „îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul” (Deuteronomul 30:15). Moartea la care se referă aceste texte nu este cea pronunţată asupra lui Adam, deoarece toată omenirea suferă pedeapsa pentru păcatul lui. Este vorba despre „moartea a doua”, care este pusă în contrast cu viaţa veşnică.
Ca urmare a păcatului lui Adam, moartea a trecut asupra întregului neam omenesc. Toţi, fără deosebire, merg în mormânt, iar prin prevederile planului de mântuire toţi vor fi scoşi din mormintele lor. „Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi” (Faptele 24:15). „Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (1 Corinteni 15:22). Dar se face deosebire între cele două categorii de oameni care sunt înviaţi. „Toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată (Ioan 5:28,29). Aceia care au fost„socotiţi vrednici” de înviere spre viaţă sunt „fericiţi şi sfinţi”. „Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere” (Apocalipsa 20:6). Dar aceia care n-au primit iertare prin pocăinţă şi credinţă trebuie să primească pedeapsa nelegiuirii lor. (Tragedia veacurilor, p. 499)
Îngerul zice: „Satana este rădăcina, iar copiii săi sunt ramurile. Ei sunt mistuiţi acum cu rădăcină şi ramură. Ei au murit de moartea veşnică. Ei nu vor mai învia niciodată şi Dumnezeu va avea un univers curat.” (…) Întreaga oştire a celor mântuiţi, tânăr şi bătrân, mare şi mic, au aruncat coroanele lor strălucitoare la picioarele Răscumpărătorului lor, au îngenuncheat în adorare în faţa Lui şi s-au închinat Lui, Aceluia care trăieşte în vecii vecilor. Pământul cel frumos şi nou, cu toată strălucirea sa, va fi moştenirea veşnică a sfinţilor. (Scrieri timpurii, p. 295)