Nicodim – renaștere inevitabilă

Devoțional zilnic 28 iulie 2019

Nu te mira că ţi-am zis:„Trebuie să vă naşteri din nou.” Ioan 3:7

Nicodim era un admirator din umbră al noului învăţător. El a studiat cu atenţie obiceiurile şi locurile preferate de Acesta, iar într-o seară târziu, I-a făcut o vizită. În mintea sa, ideile nu erau prea clare, dar simţea o nevoie acută de a sta de vorbă cu Mântuitorul.

Din primele momente, Hristos a înţeles care era cea mai mare nevoie a omului care stătea în faţa Sa, aşa că i-a adresat lui Nicodim o solie foarte directă: „Trebuie să te naşti din nou!”

Aceste cuvinte erau prea radicale pentru cât era dispus fruntaşul iudeilor să admită. El ar fi dorit mici retuşuri neimportante şi fără prea multă bătaie de cap, însă cuvintele Mântuitorului îi cereau foarte mult.

În stilul caracteristic fariseilor, Nicodim a încercat să se opună provocării care venea de la Hristos. El a preferat să se comporte ca şi cum nu înţelegea prea bine care era mesajul lui Hristos pentru el. Dar mintea sensibilă şi activă a învăţătorului nu putea fi păcălită.

În marea Sa bunătate şi înţelepciune, Hristos a onorat vizita nocturnă a lui Nicodim cu cele mai frumoase cuvinte spuse vreodată cuiva, în acest context a făcut Mântuitorul afirmaţiile care aveau să devină textul de aur al Scripturii: loan 3:16 („Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”)

Renaşterea spirituală este o experienţă religioasă personală, strâns legată de conţinutul textului de aur al Scripturii. Aceasta are loc numai pe baza credinţei în Dumnezeu şi a primirii sacrificiului suprem ca singura speranţă de mântuire.

Succesul la un pas de tine:

Poate că unele lucruri pe care le solicită Hristos de la noi par prea radicale. Şi Nicodim credea la fel, dar a trebuit să admită că renaşterea spirituală este o chestiune esenţială. Gândeste-te serios!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro