O atmosferă fericită în cămin promovează sănătatea

Devoțional zilnice 11 iunie 2018

9

0

Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. (Psalmii 144:15)

Un cămin în care locuieşte dragostea şi unde îşi găseşte expresie în privire, cuvinte şi acţiuni este locul unde îngerilor le place să locuiască.

Fie ca strălucirea soarelui iubirii, al bucuriei şi al mulţumirii fericite să pătrundă în inimile noastre, iar influenţa sa plăcută să ne umple casa. (…) Atmosfera astfel creată va fi pentru copii ceea ce sunt aerul şi razele soarelui pentru lumea vegetală, promovând sănătatea şi vigoarea minţii şi a trupului. (Căminul adventist, p. 426)

Educaţi sufletul să fie plin de bucurie şi mulţumire, plin de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru iubirea cea mare cu care ne-a iubit. (…) Bucuria creştină este chiar frumuseţea sfinţeniei. (Youth’s Instructor, 11 iulie 1895)

Durerea şi îngrijorarea nu pot remedia nici măcar un singur rău, dar pot răni foarte mult; însă bucuria şi speranţa luminează calea altora şi „sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor” (Proverbele 4:22). (Signs of the Times, 12 februarie 1885)

Mama trebuie să cultive o dispoziţie prietenoasă, voioasă şi fericită. Orice efort în această direcţie va fi răsplătit din abundenţă atât printr-o stare fizică bună, cât şi prin caracterul moral al copiilor ei. Un spirit bine dispus va promova fericirea în căminul ei şi va îmbunătăţi în mare măsură şi sănătatea ei. (Divina vindecare, p. 272)

Pentru dezvoltarea sănătăţii fizice şi a unui caracter simetric, tinerii au nevoie de exerciţiu, voie bună şi o atmosferă fericită şi plăcută în jurul lor. (Principiile fundamentale ale educaţii creştine, p. 114)

Pentru că noi suntem copii ai luminii, Dumnezeu doreşte să cultivăm un spirit voios şi fericit, ca să-l aducem astfel laudă Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată. (Căminul adventist, p. 432)

9

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro