Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! (Matei 5:8)
Înţelepciunea care vine de sus este „întâi curată” (Iacov 3:17). În cetatea lui Dumnezeu nu va intra nimeni care să o întineze. Toţi cei care vor locui acolo vor avea o inimă curată de aici, de pe pământ. În cel care învaţă de la Isus se va manifesta un dezgust crescând pentru purtarea neîngrijită, pentru limbajul necuviincios şi pentru gândurile murdare. Când Hristos locuieşte în inimă, persoana respectivă va fi caracterizată de puritate şi nobleţe atât a cugetului, cât şi a comportamentului.
Dar cuvintele lui Isus: „Ferice de cei cu inima curată” au un înţeles mai adânc, referindu-se la curăţie nu numai în sensul în care o înţelege lumea, adică starea de a fi neatins de senzualitate sau poftă, ci în sensul de a fi curat în motivele şi dorinţele ascunse ale sufletului, neatins de mândrie şi egoism, umil, dezinteresat, asemenea unui copil. (…)
Cei curaţi cu inima îl văd pe Dumnezeu în cadrul unei relaţii noi şi iubitoare – ca Răscumpărător al lor; şi, văzând puritatea şi frumuseţea caracterului Său, îşi doresc din toată inima să reflecte chipul Său. Ei îl văd ca un Tată ce tânjeşte să-Şi îmbrăţişeze fiul care se pocăieşte, iar inima lor este plină de bucurie. (…)
Cei cu inima curată Îl văd pe Creator în lucrările mâinilor Sale puternice, în lucrurile frumoase care compun universul. În Cuvântul Său scris, ei citesc în rânduri tot mai clare descoperirea îndurării, bunătăţii şi harului Său. Adevărurile care sunt ascunse de cei înţelepţi le sunt descoperite pruncilor. Frumuseţea şi valoarea adevărului (…) li se descoperă în permanenţă celor ce au dorinţa plină de încredere şi inocentă de a cunoaşte şi a face voia lui Dumnezeu. (…)
În timpul pe care Dumnezeu li-l îngăduie în lumea aceasta, cei cu inima curată trăiesc ca şi cum s-ar afla în prezenţa Lui vizibilă. Şi Îl vor vedea de asemenea faţă în faţă în viaţa viitoare, nemuritoare, aşa cum L-a văzut şi Adam când umbla şi vorbea cu El în Eden. „Acum vedem ca într-o oglindă, In chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 25-27)