O lucrare mai însemnată decât ajungerea noastră la cer

Devoțional femei 26 octombrie 2017

„Îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.” Psalmul 23:3

„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stătut în picioare, şi a strigat: ‘Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râori de apă vie, cum zice Scriptura.’ Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El” (Ioan 7:37-39). Aşadar râurile de apă vie au legătură cu Duhul Sfânt. Isus, care încă de la naşterea Sa fusese umplut cu Duhul Sfînt, este de asemenea inclus în simbol. El a zis: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea.” Dar prezentarea Duhului Sfânt sub simbolul apei are de a face cu curăţirea.

Unul din aspectele lucrării Duhului Sfânt este curăţirea inimii creştinului. Ce înseamnă să ai o inimă curată? Se pot da două răspunsuri. Comportamentalistul va defini o inimă curată ca fiind biruirea faptelor rele prin fapte ale neprihănirii. De cealaltă parte, acela care se bazează pe legătura sa cu Dumnezeu va defini o inimă curată în termenii unei legături corespunzătoare cu Domnul Isus. A avea o inimă întinată, înseamnă să trăieşti în separare conştientă de Dumnezeu. Inima curată nu poate exista în mod independent de legătura cu Dumnezeu. Relaţia este cu mult mai importantă decât faptele.

Toate frământările luptei noastre cu păcatul şi ispita, toate căderile şi lipsurile noastre se datorează trăirii unei vieţi independente de Domnul Isus şi faptului că noi încercăm să dăm piept duşmanului prin propria noastră putere. Lucrul acesta nu se poate realiza. Numai după ce ne vom da seama de acest adevăr, şi după ce ne vom pune sub controlul zilnic al lui Dumnezeu, va putea Duhul Sfânt să ne conducă la starea în care să fim în continuă dependenţă de El şi de puterea Lui.

Lucrarea Duhului Sfânt în noi nu este un lucru care ne dă mântuirea veşnică. Ceea ce ne oferă mântuire veşnică este acceptarea jertfei şi sângelui lui Hristos. Odată născuţi din nou aceasta devine o lucrare a trecutului. De aici încolo Dumnezeu are o lucrare şi mai importantă pentru noi, şi anume de a-I aduce Lui slavă prin vieţuirea noastră, înaintea întregului univers. Este o dovadă de egoism a crede că lucrul cel mai important în planul lui Dumnezeu este de a ne asigura intrarea noastră în ceruri. Este privilegiul nostru să cooperăm cu Duhul Sfânt în a aduce slavă şi cinste lui Hristos astăzi. Acesta este lucrul de cea mai mare importanţă în viaţa noastră.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro