O mare mulțime intră în cetatea lui Dumnezeu

Devoțional zilnice 23 decembrie 2018

După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de fmic în mâini. (Apocalipsa 7:9)

Printre locuitorii pământului, răspândiţi în orice ţară, se află aceia care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Asemenea stelelor cerului, care apar numai noaptea, aceşti credincioşi vor străluci atunci când întunericul va acoperi pământul. În Africa păgână, în ţările catolice ale Europei şi ale Americii de Sud, în China, India, în insulele mării şi în toate colţurile întunecoase ale pământului, Dumnezeu are pusă deoparte o întreagă constelaţie de aleşi, care vor străluci în mijlocul întunericului, descoperind în mod clar unei lumi apostate puterea transformatoare a ascultării de Legea Sa. Chiar acum ei ies la iveală în fiecare popor, limbă şi naţiune, iar în ceasul celei mai profunde apostazii, când efortul suprem al lui Satana îi va face pe toţi, mari şi mici, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească, sub ameninţarea pedepsei cu moartea, semnul conformării lor faţă de o falsă zi de odihnă, atunci aceşti copii ai lui Dumnezeu, fără pată, zbârcitură sau ceva de felul acesta, vor străluci ca lumini în lume. (Profeţi şi regi, p. 188-189) Să nu uităm faptul că există o mare întâlnire ce urmează să aibă loc nu peste mult timp. Viaţa veşnică şi cetatea lui Dumnezeu sunt înaintea noastră. Îngerii lui Dumnezeu vor fi acolo. Şi Domnul Hristos va fi acolo. (Manuscript 101,1908)

Porţile cetăţii se vor da înapoi în balamalele lor aurite şi naţiunile ce au păstrat adevărul vor intra. O coroană va fi aşezată pe fiecare cap. Vor fi rostite cuvintele: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). Pentru cine este ea pregătită? Pentru cei ascultători, pentru cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi fac voia Lui. (…) în timp ce îngerii sfinţi îşi ating harfele, El doreşte ca tu să-L urmezi, cântând imnul biruinţei în cetatea lui Dumnezeu. (Manuscript 113,1908)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro