Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană și urechile Lui iau aminte la strigătele lor. (Psalmii 34:15)
Urmărește versiunea video aici.
Se susține adesea părerea că spiritualitatea și devotamentul față de Dumnezeu sunt în detrimentul sănătății. În timp ce este evident că această afirmație este una falsă, într-o oarecare măsură ea se bizuie pe o anumită realitate. Mulți dintre cei ce pretind că sunt creștini sunt tot timpul mohorâți. Ei consideră că este o virtute să te plângi de dezamăgiri, de necazuri mari și conflicte serioase.
Însă aceste persoane nu reprezintă corect religia Bibliei. Departe de a fi în opoziție cu sănătatea și fericirea, temerea de Domnul stă la temelia oricărei prosperități autentice.
Conștiința împăcată că ai făcut ceea ce este bine constituie cel mai bun medicament pentru bolile trupului și ale minții. Cei care sunt împăcați cu Dumnezeu și-au asigurat cel mai important lucru pentru sănătate. Binecuvântarea Domnului reprezintă viață pentru cel ce o primește. Asigurarea că ochii Domnului sunt peste noi și că urechile Sale iau aminte la rugăciunile noastre este o continuă sursă de mulțumire. Conștiența faptului că avem un prieten atât de înțelept, căruia Îi putem încredința toate secretele sufletești, constituie un privilegiu care nu poate fi suficient redat prin cuvinte.
Disperarea și deznădejdea presupuse a fi cauzate de nesupunerea față de Legea morală a lui Dumnezeu ar trebui puse mai degrabă pe seama nerespectării legilor fizice. Cei ale căror însușiri morale sunt întunecate de boală nu sunt cei care reprezintă corect viața creștină, care exprimă bucuria mântuirii sau frumusețea sfințeniei. Prea adesea sunt prinși de focul fanatismului sau de apa indiferenței reci sau a tristeții placide. (…)
Este de datoria fiecărui creștin să urmeze îndeaproape exemplul Domnului Hristos – să cultive pacea, speranța și bucuria, care se vor manifesta în voioșie neprefăcută și seninătate naturală. În felul acesta, ei pot răspândi lumină asupra tuturor celor din jurul lor și nu vor împrăștia umbre negre de descurajare și deznădejde.
Mulți tânjesc continuu după senzații tari și distracții. Ei nu au pace și nu sunt mulțumiți dacă nu sunt prinși în distracții, frivolități și plăceri. E posibil ca aceste persoane să susțină că sunt religioase, însă își amăgesc propriile suflete. Religia lor nu este cea autentică. Viața lor nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ei nu găsesc în Isus bucurie și pace. – Signs of the Times, 15 iunie 1882