Omul cu mâna uscată – luat la mijloc

Devoțional zilnic 9 august 2019

Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!’’ Marcu 3:3

Nu toţi oamenii sunt făcuţi să vină în faţă sau să fie în linia întâi.

Cei mai mulţi se simt bine să stea în mulţime, fără să devină centrul atenţiei. Dacă sunt solicitaţi, unii răspund totuşi, în timp ce alţii refuză cu îndârjire să se expună privirii şi criticii celorlalţi.

Omul cu măna uscată a devenit dintr-odată vedeta zilei. Era Sabat şi mai-marii II pândeau pe Isus să vadă ce va face. Învăţătorul începuse să facă vindecări în ziua sfântă şi lucrul acesta nu era admis, după părerea lor. De această dată îl vor prinde în flagrant, gândeau ei.

Mântuitorul aprecia riscurile, dar şi potenţialul strategic al momentului, aşa că S-a hotărât să fie ofensiv. În această operaţiune, omul cu mâna uscată a căzut la mijloc. Nu avea de ales. Preţul vindecării trebuia plătit cumva. Putea să fugă şi să se facă nevăzut prin mulţime, dar aceasta l-ar fi îndepărtat pentru totdeauna de speranţa de a se face sănătos.

Omul somat s-a ridicat să-şi expună mâna neputincioasă în văzul tuturor. Nu era nicio noutate. Cei prezenţi ştiau că nu era nicio urmă de graţie în braţul contorsionat şi diform. Păstrând un moment de tăcere semnificativ, Mântuitorul Şi-a rotit privirea tăioasă, de data aceasta, peste capetele celor prezenţi. „Este îngăduit să faci bine sau să faci rău în ziua Sabatului?” a întrebat El cu autoritate extremă. Răspunsul era implicit, aşa că nimeni nu cuteza să gândească altfel. Era evident că vindecarea de faţă era inevitabilă şi legală. Omul îşi întinse mâna, care acum era plină de viaţă şi funcţională. A meritat riscul de a fi luat la mijloc.

Succesul la un pas de tine:

Când privirile celor din jur te pătrund iscoditor, nu este uşor să fii tu însuţi şi să te manifeşti ca atare. Dar uneori este inevitabil şi extrem de util şi eficient.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro