Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorând-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. (Iacov 1:17)
Puterea lui Dumnezeu se manifestă în bătăile inimii, în funcţionarea plămânilor şi în fluxul vieţii care circulă prin miile de canale ale corpului. Noi suntem îndatoraţi lui Dumnezeu pentru fiecare moment al existenţei noastre, precum şi pentru toate înlesnirile vieţii. Puterea şi capacităţile care îl înalţă pe om mai presus de fiinţele inferioare sunt un dar al Creatorului. El ne umple cu binefacerile Sale. Îi suntem îndatoraţi pentru hrana pe care o mâncăm, pentru apa pe care o bem, pentru hainele pe care le purtăm, ca şi pentru aerul pe care îl respirăm. Fără intervenţia Sa deosebită, aerul ar fi plin de necurăţii şi otravă. Domnul este un binefăcător şi un ocrotitor plin de bunătate. Soarele care străluceşte peste faţa pământului dând viaţă naturii, minunata aureolă spectrală a lunii, slava firmamentului împodobit cu stele sclipitoare, ploile ce împrospătează pământul şi fac ca vegetaţia să înflorească, lucrurile preţioase ale naturii în toată varietatea lor, pomii falnici, arbuştii şi plantele, grâul unduitor, cerul albastru, pământul înverzit, ziua şi noaptea, anotimpurile care se succed, toate acestea îi vorbesc omului despre iubirea Creatorului său. El ne-a legat de Sine prin toate aceste mărturii, din cer şi de pe pământ, ale iubirii Sale. (Review and Herald, 18 septembrie 1888)
Noi îi putem prezenta problemele noastre temporare, cerându-I pâine şi îmbrăcăminte, precum şi pâinea vieţii şi haina neprihănirii Domnului Hristos. (…) Darurile Sale, ale Aceluia care are toată puterea în cer şi pe pământ, sunt puse deoparte pentru copiii lui Dumnezeu, daruri atât de preţioase, încât ele ne sunt date prin jertfa nespus de scumpă a sângelui Răscumpărătorului nostru, daruri care vor satisface cele mai profunde cerinţe ale inimii, daruri ce durează veşnic şi care vor fi primite şi de care se vor bucura toţi aceia care vor veni la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Primeşte făgăduinţele lui Dumnezeu ca fiind ale tale, cere-le de la El ca fiind cuvintele Sale şi vei avea o bucurie deplină. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 135)