Ostașii care l-au răstignit pe Isus

Devoțional zilnice 12 noiembrie 2018

Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El, se apropiau, Îi dădeau oţet şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!” (Luca 23:36-37)

Am satisfăcut stagiul militar, conform legislaţiei din vremea aceea, la un regiment de tancuri care cu puţin timp înainte fusese un batalion disciplinar atât pentru soldaţi, cât şi pentru ofiţeri. Cadrele militare au rămas aceleaşi, cu aceleaşi practici, obiceiuri, atitudini, comportament şi vocabular. Ţinuta militară era uzată şi ruptă. Ironia, batjocurile şi metodele uneori brutale erau o practică obişnuită. Nicio ţintă nobilă. Fiecare lupta pentru el, numărându-şi zilele până la eliberare. Aspectele etice şi morale erau excepţii rare. Aceasta era viaţa de soldat, un robot care executa ordine.

Începusem să înţeleg mai bine ce se întâmplase cu Isus când a fost dat pe mâna soldaţilor: şi-au bătut joc de El, L-au bătut cu nuiele, L-au îmbrăcat într-o haină stacojie, I-au împletit o cunună de spini, I-au dat o trestie cu care apoi Îl băteau peste cap, L-au scuipat şi se aplecau batjocoritor înaintea Lui (Matei 27:26-31). La Golgota, fiind însetat, I-au dat să bea oţet (Ioan 19:29), după execuţie au tras la sorţi pentru haina Lui (Ioan 19:23-24), L-au străpuns în coastă (Ioan 19:34).

„Nu toţi soldaţii romani care Îl înconjurau pe Domnul Hristos erau cu inima împietrită; unii dintre ei căutau cu stăruinţă să găsească o dovadă că El nu este un criminal sau o persoană periculoasă.” (Hristos, Lumina lumii, p. 735)

Despre execuţie este menţionat: „Niciun blestem n-a fost rostit asupra soldaţilor care-L tratau atât de aspru… Domnului Hristos I-a fost milă de ei, în ignoranţa şi vinovăţia lor. El şopti, pentru iertarea lor, scuza «căci nu ştiu ce fac».” (Ibidem, p. 744)

În lumea păcatului din jurul nostru, vedem oameni despre care spunem că, în dreptul lor, nu mai este nicio şansă. Isus şi acolo căuta speranţa licăririi luminii slabe, în perspectiva salvării. Avem şi noi aceeaşi ocazie. Poate că astăzi o vom înţelege mai bine.

Doamne Isuse, Îţi mulţumim pentru şansa de a iubi aşa ca Tine! Ajută-ne să o înţelegem corect şi să o trăim pe deplin!

Iosif Suciu, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro