Pârâu lângă izvor de viață!

Devoțional zilnice 23 iunie 2018

El a plecat si a facut dupa cuvântul Domnului. s-a dus Si s-a asezat lânga pârâul Cherit, care este în fata Iordanului. Corbii îi aduceau pâine si carne dimineata si pâine si carne seara si bea apa din pârâu. Dar dupa câtava vreme pârâtul a secat, caci nu cazuse ploaie în tara. 1 Regi 17:5-7

O lectie pe care nu se poate sa nu o fi invatat deja este ingrijorarea. Chiar si atunci cand totul este bine, ingrijorarea nu te lasa sa te bucuri. Cu atat mai mult atunci cand parca fiecare umbra ascunde ceva de care sa te temi. Astazi, cateva versete de pe paginile Scripturii m-au facut sa ma gandesc la Ilie. Parca il vad iesind din cortul lui privind ingrijorat paraul Cherit. Sosise ziua in care apa nu mai izvorul secase, iar caldura acelor zile toride au facut ca paraul sa devina o dara ne nisip si pietris. Parca il vad pe Ilie, aproape gata sa se roage pentru ploaie…

1. Paraul seaca. Cei care au trecut prin experiente neplacute ale vietii stiu asta. Pana mai ieri, aveai prieteni, te bucurai de viata… iar azi ești mai singur ca niciodată. Pana mai ieri, si cei din jur te considerau binecuvantat, iar azi…

2. A uitat Tatal meu despre mine? Daca l-ai cunoscut pe Dumnezeu, aceasta este deseori intrebarea care apare dupa ce paraul seaca. Sunt clipele acelea în care datorita lacrimilor fizice sau sufletesti, vederea se incetoseaza, gandirea devine neclara, si chiar privind in sus nu-L mai vezi pe Dumnezeu. Te rogi, astepti si nu primesti nici un raspuns.

3. S-a terminat… episodul. Mai mare decat ziua sau necazul omului este planul lui Dumnezeu. Pentru El paraul secat nu inseamna incheierea lucrarii, ci ridicarea ei la un nivel mai inalt sau poate mai profund. Si nu vei gasii linistea si pacea decat daca iti vei aduce aminte ca Dumnezeu conduce. El este Domn peste toate si a tot. Nu s-a terminat decat episodul. Ca om noi spunem ca odata ce a crescut un curcubete, acesta n-are voie sa se usuce. Paraul n-are voie sa sece. Dar seacă, iar noi ne simtim abandonati.

4. Dar nu uita. In pustie, in arsita zilie, in mijlocul furtunii, in cele mai grele clipe, si atunci cand esti cel mai singur printre oameni, Dumnezeu nu te-a parasit, ci iti este cel mai de aproape. Si nu experientele altora te vor ajuta sa vezi aceasta. Ci amintirile trecutului tau. Adu-ti aminte! Au mai fost ocazii care pareau de netrecut… si ai avut izbanda. Ai trecut la bratul Sau!

Parca il vad pe Ilie… si parca il aud pe Dumnezeu.

“Nu mai sta aici Ilie. Am nevoie sa ma reprezinti în Sarepta!”

Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro