Păstorii – refrenul îngerilor

Devoțional zilnic 12 iulie 2019

Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese. Luca 2:20

În timp ce Maria se bucura de veştile bune venite de la păstori, aceştia, la rândul lor, au primit o dulce confirmare că viaţa lor îl interesa pe Dumnezeu. Tocmai ei, din tot ţinutul acela, să primească vestea cea bună care avea să fie o bucurie pentru tot poporul şi pentru toate popoarele; ce putea fi mai frumos! Când au constatat că toate erau aşa cum le povestiseră îngerii, ei au preluat cuvintele acestora şi au format un adevărat refren al cântecului lor.

Pentru păstorii întorşi de la staulul din Betleem, cuvintele de laudă şi mulţumire nu erau o rutină săptămânală cu ocazia adunării la casa Domnului. Ei exclamau, plini de uimire şi bucurie, cuvinte pe care nu le spuneau de obicei. O fervoare unică şi nemaiîntâlnită le anima gândurile şi simţămintele. Slava era în mintea şi în inima lor, iar cuvintele de exclamaţie nu făceau altceva decât să exteriorizeze lumina care strălucea în viaţa lor.

Frumuseţea cerească a corului de îngeri care s-a apropiat de pământ, vestind slava lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui, le inunda păstorilor vieţile şi le umplea sufletul cu atmosfera de la tronul lui Dumnezeu. Ritmul şi melodia cerului le străbăteau fiinţa, şi cuvintele lor erau o prelungire a cântecului venit din cer. Ca un refren întârziat, cântările lor se auzeau străbătând peste dealurile pustii, în timp ce cu toţii se întorceau de la întâlnirea cu vestea cea bună întruchipată în Pruncul din iesle, purtat pe braţe de Iosif şi Maria. Un fior al excelenţei şi al favorii lui Dumnezeu le însoţea paşii întoarcerii acasă.

Succesul la un pas de tine:

Asemenea momente de înălţare sufletească ne sunt date în funcţie de interesul acordat lucrurilor sfinte. Caută-L pe Dumnezeu şi El Se va lăsa descoperit!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro