Pata

Devoțional zilnice 29 noiembrie 2018

De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada. – Isaia 1:18

Ohio are ierni grele, iar iarna care tocmai a trecut nu a făcut excepţie. Pe străzi şi alei a trebuit să fie aruncată sare în fiecare zi, pentru a se putea circula în siguranţă. Sarea ajută la topirea zăpezii, dar poate lăsa o pată ca cea de cretă pe suprafeţe. Dacă te-ai frecat vreodată de maşina ta iarna şi ai descoperit resturi de sare pe hainele tale, atunci înseamnă că ştii despre ce vorbesc.

Într-o dimineaţă de iarnă, având mâinile pline, am luat de jos ziarul, care fusese livrat într-o pungă de plastic, pentru a fi protejat, şi l-am pus peste restul de lucruri pe care le aveam deja în braţe. Când m-am pregătit să merg la serviciu în acea zi, m-am îmbrăcat cu haina mea neagră şi am observat că era plină de o substanţă albă. Mai aveam de făcut şi alte drumuri după serviciu şi nu voiam să intru în magazine arătând urât. Aşa că mi-am luat geanta şi pachetul pentru prânz şi m-am dus la toaletă pentru a îndepărta urmele de sare de pe haină.

Am udat câteva prosoape de hârtie şi am început să-mi şterg haina, dar după ce o curăţăm într-un loc, apărea o altă pată. Apoi am observat că şi geanta mea neagră avea pete albe pe ea. Am luat şi mai multe prosoape de hârtie şi am început să şterg petele. O, nu, şi mai multe pete pe pachetul meu pentru prânz! De unde veneau toate aceste pete?

De la ziar! Da, el fusese protejat de zăpadă. Dar nu mi-am dat seama că atunci când l-am luat de jos în dimineaţa aceea, punga de plastic în care era fusese probabil călcată de cineva care avea pe încălţăminte amestecul acela de sare şi zăpadă. Apoi murdăria s-a transferat pe hainele şi lucrurile mele când am luat ziarul. Dimineaţa devreme, mizeria nu era vizibilă. Dar, pe parcursul zilei, ea s-a uscat şi a devenit evidentă.

Pe când îmi ştergeam cu putere haina, geanta şi pachetul pentru prânz, m-am gândit la păcat şi la modul în care se freacă de vieţile noastre. Deşi la început poate trece neobservat, păcatul va lăsa cu siguranţă o pată, dacă rugăciunea şi comuniunea zilnică cu Tatăl nostru ceresc nu o vor şterge.

Doamne Isuse, Te rog să mă speli şi să mă faci mai alb decât zăpada.

Angele Peterson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro