Patru prieteni – soluție neconvențională

Devoțional zilnic 7 august 2019

Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Marcu 2:4,5

Când nu poţi intra pe uşă, intri pe fereastră, iar dacă nici fereastra nu este accesibilă, se poate intra prin acoperiş. Cam aşa gândeau prietenii unui slăbănog pe care ei doreau neapărat să-l aducă la Mântuitorul. Cum locul în care vorbea El era aşa de aglomerat, cei patru au început să desfacă acoperişul pentru a ajunge exact unde doreau.

Probabil că, în timp ce ei erau ocupaţi cu realizarea trapei din acoperiş, bucăţi de materiale continuau să cadă pe locul din faţa amvonului improvizat. Este posibil ca ascultătorii să fi fost. În mod vizibil deranjaţi de manevrele grăbite ale oamenilor de pe acoperiş, dar nu avem nicio reacţie de interzicere din partea Mântuitorului. Aşa că harnicii demolatori îşi vedeau de treabă cu spor.

Când gaura a fost deja destul de mare, ei au început să coboare o pătură cu trupul chircit de boală şi suferinţă al prietenului lor. Abia atunci învăţătorul S-a oprit din predică şi S-a ocupat de caz. Era exact o aplicaţie nimerită la subiectul predicat. Această vindecare era o ilustraţie foarte puternică a mântuirii despre care tocmai vorbea El. Pentru a exemplifica aspectul vindecător al iertării, Hristos l-a asigurat pe slăbănog de iertarea păcatelor. Minunea a avut loc pe dată. El s-a sculat şi a început să umble slobod şi sănătos. Credinţa prietenilor a fost onorată şi răsplătită.

Succesul la un pas de tine:

Când treburile nu merg bine, poţi găsi o formulă neconvenţională. Poţi încerca altfel. Însă nu ţine neapărat să faci întotdeauna lucrurile pe dos.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro