Patruzeci de ani de reeducare

Devoțional zilnic 16 iulie 2019

Copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite; strigătele acestea pe care li le scotea robia s-au suit până la Dumnezeu. (Exodul 2:23)

Urmărește versiunea video aici.

Moise a devenit, în toate privințele, un mare om. Ca scriitor, conducător militar și filozof, nu are egal. Iubirea față de adevăr și neprihănire a devenit temelia caracterului său și a produs o credință atât de fermă, încât niciun vânt de instabilitate nu o putea influența. Bunătatea, sârguința și o puternică încredere în Dumnezeu i-au marcat viața. Era tânăr și puternic, debordând de energie și bărbăție. El a simțit profund împreună cu frații săi care se aflau în necaz și în sufletul său s-a trezit dorința de a-i elibera. Cu siguranță, pentru înțelepciunea omenească, el părea potrivit din toate punctele de vedere pentru lucrarea lui.

Însă Dumnezeu nu vede așa cum vede omul; căile Lui nu sunt căile noastre. Moise nu era încă pregătit pentru a-și îndeplini marea sa lucrare; și nici poporul nu era pregătit pentru eliberare. El fusese educat în școala Egiptului, însă trebuia să treacă și prin școala aspră a disciplinei înainte de a fi calificat pentru misiunea lui sacră. Înainte de a putea conduce cu succes oștirea lui Israel, el trebuia să învețe să se supună, trebuia să învețe stăpânirea de sine. Timp de patruzeci de ani, el a fost trimis în pustietatea deșertului pentru ca, prin lucrarea umilă de păzire a oilor și mieilor turmei, să poată obține biruința asupra propriilor patimi din viața sa. El trebuia să învețe supunerea deplină față de voia lui Dumnezeu înainte de a învăța un mare popor care este această voie.

Muritorii nechibzuiți ar fi renunțat la acei patruzeci de ani de instruire în Munții Madianului, socotindu-i o pierdere de timp. Însă Înțelepciunea infinită, în această perioadă, l-a așezat pe acela care urma să fie un puternic bărbat de stat, eliberatorul poporului său din robie, în circumstanțe în care să-și poată dezvolta onestitatea, spiritul de prevedere, credincioșia, purtarea de grijă și capacitatea de a se identifica cu nevoile însărcinării sale cu totul speciale. Cei cărora Dumnezeu le-a încredințat responsabilități importante nu au fost crescuți în confort și lux; profeții cei nobili, conducătorii și judecătorii rânduiți de Dumnezeu și-au format caracterele în condițiile aspre ale vieții.

Dumnezeu nu alege pentru lucrarea Sa persoane de un singur fel sau temperament, ci persoane cu temperamente diferite. – Signs of the Times, 19 februarie 1880

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro