Păuni albi

Devoțional zilnice 6 octombrie 2018

Orice lucru, El îl face frumos la vremea lui. – Eclesiastul 3:11

Mă plimbam prin magazinul meu preferat când am văzut penele de păun alb. Erau puse între straturi de sticlă, prinse asemenea fulgilor de nea pentru a crea un candelabru delicat. M-am oprit să mă uit la ele şi-mi amintesc şi acum cât de uimită am fost.

Nu am ştiut că există păuni albi până în ziua aceea. Am căutat pe internet să văd dacă pot să cumpăr pene de păun alb, dar erau prea scumpe pentru bugetul meu. Din când în când îmi aminteam de acele pene şi mă gândeam cât de frumos ar fi să văd un păun alb desfacându-şi coada.

Câţiva ani mai târziu, când părinţii au venit în vizită la mine, nu ştiu din ce motiv am vorbit despre păuni albi şi mi-am adus aminte de acele pene. Câteva zile mai târziu, am mers cu maşina pe o alee liniştită din apropierea casei mele. Dintr-odată, telefonul meu a început să sune. Am parcat maşina pe aleea din faţa unei case. Prin fereastra maşinii am putut vedea nişte pene albe mici, care zburau încet prin aer. Am ieşit din maşină pentru a aduna câteva.

– Bună, mă strigă o doamnă de pe cealaltă parte a gardului viu. Te pot ajuta cu ceva?

I-am explicat că parcasem pe marginea drumului pentru a putea vorbi la telefon şi că văzusem penele albe.

– Îţi plac? mă întreabă ea. Sunt de la păunii mei albi. Ai vrea să-i vezi? Au patru pui mici, care tocmai au eclozat.

Aşadar, am mers cu ea şi am văzut şapte păuni adulţi de culoare albă şi patru pui gălbui.

– Îmi plac mult penele de păun alb! Cred că sunt superbe! am comentat eu. Femeia m-a întrebat dacă vreau să iau nişte pene şi mi-a spus că pe cele care cad le pun într-o găleată lângă uşă. M-a invitat să iau câte doresc. Copleşită, i-am mulţumit şi m-am oferit să le plătesc, dar ea m-a refuzat.

Viaţa era agitată. Am lăsat penele de păun într-o vază pe şemineu. Mai târziu, biserica noastră organiza un festival al florilor, fiecare aranjament celebrând poezia şi creaţia. Prietena mea Dorothy mi-a explicat: „Am o prezentare despre păuni albi, dar va trebui să improvizez, deoarece nu voi găsi niciodată pene de păun alb autentice.” Am zâmbit: „Am eu unele adevărate. Cred că Dumnezeu m-a condus spre ele acum cinci ani – exact pentru momentul acesta!”

Îţi mulţumesc, Tată, pentru modul în care ne conduci, având grijă chiar şi de detaliile mărunte şi frumoase ale vieţilor noastre.

Karen Holford

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro