Pe vârful muntelui

Devoțional zilnice 29 mai 2018

2

0

Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. – Psalmii 121:1-2

Alpiniştilor le place să escaladeze munţi înalţi şi adesea înzăpeziţi. Fiind cel mai înalt munte din lume, muntele Everest este considerat provocarea supremă. Vârful său atinge 8 850 m peste nivelul mării şi escaladarea sa este foarte periculoasă. În afară de vremea geroasă şi de potenţialul pericol evident al căderilor lungi de pe vârfuri în crevase adânci, căţărătorii suferă din cauza efectelor altitudinii ridicate, adesea numite „rău de munte”.

Unii dintre primii exploratori care au încercat să escaladeze muntele Everest fie au renunţat, fie nu s-au mai întors niciodată. La 29 mai 1953, ora 11:30 a.m., după şapte săptămâni de escaladare, alpinistul din Noua Zeelandă, Edmund Hillary, şi ghidul lui nepalez, Tenzing Norgay, au ajuns în cele din urmă pe vârful muntelui Everest. Aerul fiind foarte rarefiat, cei doi au zăbovit doar 15 minute în vârful lumii. Acolo s-au bucurat de priveliştea frumoasă şi au făcut câteva fotografii. La coborâre, Hillary i-a spus triumfător altui participant la expediţie din Noua Zeelandă: „Ei bine, George, l-am dat gata!”

Muntele şi căţăratul ne pot învăţa lecţii valoroase. Urcând pe scara socială să nu uităm că „cu cât urcăm mai sus pe munte, cu atât mai tare bate vântul”, şi că vârful muntelui este un loc singuratic. Experienţa lui Moise cu israeliţii în pustie a demonstrat că chiar şi cei mai sinceri şi calificaţi lideri se pot confrunta cu neînţelegeri, critică şi opoziţie. Liderii de succes trebuie să fie creativi, dar orice inovaţie generează dezbateri.

Din punct de vedere religios, a fost o vreme în istoria lui Iuda când oamenii îşi construiau pe înălţimi stâlpi închinaţi idolilor „pe orice deal înalt” (1 Împ. 14:23). Dar în Psalmii 121:1-2, psalmistul spune: „Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?” Apoi el recunoaşte că ajutorul lui nu vine de la munţi, ci „de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul”. Oricât de maiestuoşi şi periculoşi pot fi munţii, în ei înşişi sunt fără putere şi neajutoraţi. Doar Cel care „a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna” (Is. 40:12) te poate ajuta în cele mai provocatoare încercări ale tale. Adu-ţi problemele tale la El şi încrede-te în El!

2

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro