Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii Lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos ” Luca 5:8
Simon Petru şi ai săi nu avuseseră o noapte prea bună. S-au trudit cum au ştiut mai bine, dar niciun rezultat. Dimineaţa plasele erau goale, iar ei, rupţi de somn şi de oboseală. Tocmai când se pregăteau să încheie totul şi să plece acasă, a apărut învăţătorul. Şi uitaseră de El. Acum Se străduia singur să-Şi organizeze adunarea. Oamenii erau mulţi şi se îmbulzeau. Nu avea cine să-I dea o mână de ajutor. Şi atunci a venit la Simon Petru.
De voie, de nevoie, pescarii obosiţi au împins corabia în faţa malului înţesat de lume şi, picotind de somn, au ascultat predica. Îndată după ce ascultătorii de pe ţărm au început să se rărească, învăţătorul le-a cerut să pescuiască. Cum să pescuiască aşa în miezul zilei? Nu s-a mai pomenit niciodată aşa ceva! Dacă nici noaptea nu prinseseră nimic, ziua nu aveau nicio şansă. Şi apoi, după câte ştiau ei, învăţătorul fusese parcă tâmplar. Cum putea El să fie aşa de sigur că o să prindă ceva?
Simon Petru a vrut să se împotrivească, dar nu mai avea nicio putere s-o facă, aşa că mai degrabă a aruncat năvodul. Dar când să-l strângă, minune! începeau să se rupă ochiurile plaselor de atâta peşte. O doză de uimire puse stăpânire îndată pe toţi. Simon Petru se aruncă în apă şi ajunse numaidecât la mal. Cuprinse picioarele Maestrului şi le ţineau strâns în timp ce îşi mărturisea necredinţa şi păcatul de a-L fi părăsit la scurt timp după începutul lucrului împreună. Mântuitorul îl atinse uşor pe creştet, încurajându-l cu glasul acela inconfimdabil de bun.
Succesul la un pas de tine:
Oboseala şi insuccesul te pot descuraja uneori. Pot fi rateuri şi nereuşite, dar o poţi lua de la început.