Petru – un nume nou

Devoțional zilnic 24 iulie 2019

Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă Petru). Ioan 1:42

Întâlnirea cu Hristos produce o schimbare semnificativă în viaţă. Schimbarea trebuie să fie uneori atât de însemnată, încât are de-a face cu identitatea. Acest lucru presupune şi o schimbare a numelui. Uneori schimbarea vieţii îi determină pe cei din jur să adauge o poreclă sau un supranume, alteori — de exemplu, în cazul de faţă — adăugarea unui supranume în prealabil facilitează schimbarea vieţii.

Simon avea nevoie de o schimbare profundă şi serioasă a vieţii sale. De fapt, acesta a fost criteriul după care Mântuitorul Şi-a ales ucenicii: dispoziţia acestora de a se lăsa schimbaţi. Schimbându-i numele, Hristos a sugerat ce fel de schimbare trebuia să aibă loc în viaţa lui. Semnificaţia numelui lui Petru (piatră) avea de-a face cu stabilitatea şi cizelarea. Asemenea stâncii, Petru trebuia să devină statornic şi asemenea pietrelor din pârâu, viaţa sa trebuia şlefuită şi rotunjită.

Experienţa care a urmat ceremoniei de primire între ucenici a fost o lungă şi permanentă rostogolire vindecătoare şi transformatoare a vieţii apostolului. Temperamentul său impulsiv avea să devină un spirit de iniţiativă inspirată, iar şovăiala şi nestatornicia sa aveau să facă loc căutării şi dezvoltării vieţii celei noi. Petru avea multe lucruri de dezvă-ţat, înainte de a primi elementele vieţii celei noi. Sau poate că, în timp ce adăuga noutăţi la viaţa sa, le lepăda ca învechite şi nenecesare trăsăturile cele rele de caracter şi personalitate. Procesul a continuat până la înălţimea staturii lui Hristos. Moartea sa avea să confirme această realitate.

Succesul la un pas de tine:

Pe linia continuă dintre viaţa veche şi cea nouă, te afli undeva pe parcurs. Poţi grăbi schimbarea prin decizii bune repetate.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro