Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! – Proverbele 3:5
Lucram la o agenţie de stat doar de un an, când s-a ivit ocazia promovării în postul de manager, un post ce părea prea bun ca să fie adevărat. Nu doar că venea cu un salariu şi un program mai bune, dar îmi aducea şi ceva prestigiu.
În mod surprinzător, mă calificam pentru acest post şi mi s-a permis să vin la interviu.
În fiecare zi, de la momentul interviului până într-o după-amiază târziu, am aşteptat cu sufletul la gură răspunsul. Când managerul a venit la birou la mine eram atât de bucuroasă. „Am fost impresionaţi de interviul tău, dar îi vom oferi postul cuiva din afara agenţiei, care are mai multă experienţă în aparatul de stat. Nu suntem siguri că ai putea face faţă stresului de la locul de muncă”, mi-a spus el. (Din ce observasem, postul acela presupunea foarte puţin stres.)
Şocată şi sperând ca faţa mea să nu trădeze dezamăgire, am răspuns: „Sunt sigură că aveţi dreptate. Abia aştept să întâlnesc persoana care va ocupa postul.”
Fără să caut să avansez, deoarece îmi plăcea postul pe care mă aflam şi colegii de muncă, am făcut tot ce am ştiut mai bine în următoarele câteva luni. A sosit şi ziua în care a trebuit să vin la muncă purtând perucă, obosită şi simţindu-mă rău – efectele chimioterapiei.
Când managerul mi-a spus cât de rău îi pare pentru necazul meu, i-am povestit că faza în care mă aflam era a doua prin care trecusem, prima fiind cu douăzeci şi şapte de ani înainte, când descoperisem cancerul. I-am spus de asemenea că în fiecare zi de atunci ştiusem că eram o bombă cu ceas, care putea oricând să explodeze. Am gândit, dar m-am abţinut să o spun cu voce tare: Şi tu ai crezut că nu aş face faţă stresului.
Câţiva ani mai târziu, a fost înfiinţată o fundaţie pentru agenţie. Noi, angajaţii, am participat la o sărbătoare extraordinară, în cadrul căreia au fost oferite premii.
Nu doar că am primit două premii importante, dar am fost şocată să aflu că primesc premiul Angajatul anului!
Acum, pensionară fericită, privind înapoi în timp la perioada aceea din viaţa mea, sunt uimită de faptul că Dumnezeu avea în plan lucruri mai bune pentru mine – dincolo de prestigiu şi bani.
Aceste lucruri îmi reamintesc de asemenea de faptul că nu trebuie să gândesc egoist, ci să fiu umilă şi să am încredere că Dumnezeu are cele mai bune planuri pentru mine.
Eunice Porter