Plină de strălucire

Devoțional zilnice 12 mai 2018

Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” 2 Corinteni 12:9

Anii de colegiu au fost de neuitat. Îmi amintesc cu plăcere de prietenii şi de experienţele pe care le-am avut la Union College. Ress Hali, căminul fetelor, a fost o a doua casă pentru mine. Pe holul lui se găsea un mozaic frumos pe care scria: „Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărăteşti.” M-am gândit îndelung la textul acesta din Psalmii. Ce bine s-au gândit să-l expună în hol ca să-l vadă tinerele când treceau pe lângă el – fete de diferite naţionalităţi, cu pregătire diferită şi cu statut social diferit – şi să le influenţeze şi să le inspire. Sper că asupra mea a avut un impact, pentru că mi-a rămas adânc imprimat în minte. Ce gând copleşitor că împăratul universului mă consideră fata Lui! închipuie-ţi! Eu, membră a familiei Sale regale! Ce grozav!

Dar nu este deloc simplu să fii „plină de strălucire”. Ca fiice ale împăratului, noi avem un ideal foarte înalt de atins. Se aşteaptă mult de la noi.

Multe dintre noi suntem fascinate de casa regală a Angliei. Suntem cu ochii pe membrii ei, aşteptând de la ei mai mult decât de la britanicii obişnuiţi. Ne plac fastul şi tradiţiile lor. Vrem să se poarte regeşte şi să păstreze nepătată imaginea regală, însă şi ei sunt oameni şi uneori fiii şi fiicele regelui şi ai reginei îşi pătează coroana. Ca în Downtown Abbey, un serial popular de televiziune, urmărim cu atenţie mişcările contelui şi contesei de la palat. Suntem uluite de grandoarea domeniului regal. Fetele, care se emancipează cu schimbarea vremurilor, au o purtare demnă de castelul măreţ în care locuiesc. Dar, în diferite circumstanţe, viaţa lor nu este la fel de frumoasă ca reşedinţa lor. Probabil că elementele acestea fac povestea palpitantă, dar nu aceasta ne dorim pentru noi.

Ca fete ale împăratului ceresc, noi ne dorim să fim demne de El. Vestea bună este că idealul acesta nu este chiar atât de dificil de atins. Când ne apropiem de tronul lui Dumnezeu ca să-I cerem iertare, El este fericit să ne curăţească din nou. Ne oferă harul Său când avem nevoie. Puterea Lui este făcută desăvârşită în slăbiciunea noastră. Şi încă o veste bună: harul Său este de ajuns pentru noi toate!

Bernadine Delafield

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro