Poveste de Crăciun

Devoțional zilnice 25 decembrie 2018

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. – Ioan 1:14

Paul Harvey Aurandt (1918–2009), cunoscut ca Paul Harvey, a fost un prezentator de radio pentru ABC Radio Networks. De fiecare dată pe 25 decembrie, la ora 12 la amiază, el obişnuia să repete parabola lui modernă de Crăciun: „Bărbatul şi păsările.” Ea relatează povestea unui bărbat care nu credea în taina întrupării despre care se vorbea de obicei în perioada Crăciunului. Pentru a nu se simţi un ipocrit, el a rămas acasă în acea seară de Crăciun, în timp ce familia lui a mers la biserică.

La scurt timp după ce familia a plecat, a început să ningă. În timp ce citea ziarul, bărbatul a auzit câteva sunete zgomotoase. La început a crezut că cineva arunca cu bulgări de zăpadă în geamul de la sufragerie. Dar curând a văzut un stol de păsări care se izbeau disperate de geam. Încercând să le ofere păsărilor un adăpost cald, bărbatul a deschis larg uşa de la hambar şi a aprins lumina. Dar păsările nu au intrat. Aşa că s-a grăbit în casă, a pregătit firimituri de pâine, apoi a ieşit afară şi le-a presărat pe zăpadă, trasând calea până la adăpostul luminat. Apoi a încercat să prindă păsările, dar nici aşa nu a avut succes.

În cele din urmă şi-a dat seama că în loc să atragă păsările, el le speria şi le făcea să fie confuze. Atunci s-a gândit: „Dacă aş putea să fiu şi eu o pasăre şi să mă amestec printre ele, să vorbesc limba lor. Atunci nu le-ar mai fi frică. Apoi le-aş putea arăta calea către hambarul unde ar fi în siguranţă, dar ar trebui să fiu una de-a lor ca să mă poată vedea şi auzi, să mă poată înţelege.” În acel moment s-a auzit bătaia clopotului de la biserică, aducând vestea bună a Crăciunului. Atunci a înţeles el taina întrupării lui Hristos, şi anume că „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr” pentru mântuirea noastră (Ioan 1:14).

Taina întrupării înseamnă mult mai mult decât că Hristos S-a făcut om! Dând pe Fiul Său, Dumnezeu „a dăruit tot cerul în acest unic dar. Viaţa, moartea şi lucrarea de mijlocire a Mântuitorului, lucrarea îngerilor în favoarea noastră şi suspinele negrăite ale Duhului Sfânt şi, mai presus de toate, Tatăl lucrând totul în toţi, interesul necontenit al fiinţelor cereşti: toate acestea sunt puse în slujba mântuirii oamenilor” (Calea către Hristos, p. 21). Dacă Dumnezeu ne-a dat tot cerul în acest unic dar, de ce să nu Îi dăm şi noi toată viaţa noastră?!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro