Preotul Ahimelec

Devoțional zilnice 30 aprilie 2018

Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături de credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui şi înconjurat cu cinste în casa ta? Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva!” (1 Samuel 22:14-15)

Vremuri tulburi în Israel. Primul împărat al ţării, modest şi viteaz, ajunge să creeze o situaţie de neîncredere şi dezbinare ce duce la măcinarea naţiunii. David, ginerele acestuia, este nevoit să fugă pentru a-şi scăpa viaţa. Cortul întâl-nirii era la Nob, unde slujea preotul Ahimelec, speriat de sosirea lui David. Acesta îl înşală cu privire la vizita lui şi îl determină pe Ahimelec să-i dea pâinile pentru punerea înainte şi sabia lui Goliat şi să-L întrebe pe Domnul pentru el. Preotul a săvârşit toate acestea cu toată inima, în necunoştinţă de starea de fugar a lui David, conştient că acesta este ginerele împăratului, credincios acestuia şi înconjurat cu cinste în casa sa (1 Samuel 22:14). Consecinţele acestui comportament binevoitor şi amabil al lui Ahimelec au degenerat în uciderea a optzeci şi cinci de preoţi din cetate. De asemenea, Saul a trecut prin ascuţişul sabiei toată suflarea din Nob. Pe bună dreptate ne putem întreba de ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru asupra unor oameni nevinovaţi, în urma unei înşelăciuni clare a lui David. Este greu de răspuns. Poate nu avem toate datele pe care le cunoaşte Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, privind planul de mântuire, cât şi soarta veşnică a celor în cauză.

Credincioşia şi responsabilitatea spirituală pot costa frustrare, suferinţă sau moarte. Constatăm că şi în zilele noastre, în urma terorismului, mulţi oameni credincioşi nevinovaţi pier decapitaţi, împuşcaţi, înjunghiaţi, şi Dumnezeu nu intervine pentru ei… De ce? Urmările păcatului sunt greu de cunoscut în totalitatea lor şi încă şi mai greu de evaluat. Ahimelec este un model de credincioşie şi statornicie indiferent de situaţie. În lumea tulbure şi confuză de astăzi, există un singur Adevăr: Hristos şi Evanghelia Sa. Avem iarăşi bucuria de a face din aceasta temelia vieţii noastre.

Doamne, ajută-ne să rămânem şi astăzi alături de Tine, în orice situaţie!

Iosif Suciu, pastor, Conferința Transilvania de Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro