Privilegiul de a da

Devoțional zilnic 30 martie 2019

Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. (1 Petru 4:10)

Domnul a făcut din bărbați și femei uneltele Sale și, cu inimile pline de dragostea lui Isus, ei trebuie să coopereze cu El în lucrarea de întoarcere a ființelor omenești de pe o cale greșită la adevăr. Dumnezeu binecuvântează pământul cu lumina soarelui și cu ploaie din belșug. El face ca pământul să producă roade îmbelșugate în folosul tuturor. Domnul a făcut din noi distribuitorii darurilor Sale cerești pentru a aduce suflete la adevăr. Frații mei din America [scris în Australia în 1895] își pun oare întrebarea cum a ajuns adevărul la ei pe când se aflau ei în întuneric? Bărbați și femei și-au adus zecimile și darurile înaintea lui Dumnezeu și, pe măsură ce vistieria se umplea, lucrători erau trimiși să contribuie la înaintarea lucrării. Același proces trebuie să se repete și pentru sufletele de azi, care se află în întuneric. (…)

Lucrarea necesită în prezent cheltuieli mai mari decât oricând înainte. Domnul face apel la poporul Său să depună eforturi pentru a-și reduce cheltuielile. Iar banii care au fost folosiți înainte pentru satisfacerea eului, să curgă acum în vistieria Domnului pentru a-i susține pe aceia care lucrează pentru salvarea sufletelor ce pier.

Domnul vine curând. Trebuie să lucrăm cât încă este ziuă, căci noaptea se apropie, când nimeni nu mai poate lucra. Oh, mulți, cât de mulți, și-au pierdut spiritul de sacrificiu de sine! Ei și-au îngropat banii în bunuri vremelnice. Acestea sunt suflete pe care Dumnezeu le-a binecuvântat, pe care El le pune la încercare să vadă care va fi răspunsul lor în folosul Său… Grăbiți-vă, fraților, acum aveți ocazia de a fi cinstiți față de Dumnezeu; nu mai amânați. Pentru salvarea sufletelor voastre, nu-L mai jefuiți pe Dumnezeu în zecimi și daruri. (…)

Așa cum planul pentru răscumpărarea noastră a început și se sfârșește printr-un dar, el trebuie adus la îndeplinire și mai departe la fel. Același spirit de sacrificiu care ne-a plătit mântuirea va exista în inimile tuturor acelora care devin părtași ai darului ceresc. Apostolul Petru spune: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” Domnul Isus a spus ucenicilor atunci când i-a trimis: „Fără plată ați primit, fără plată să dați.”

Fie ca toți să facă tot ce le stă în putere pentru a ajuta, atât cu bani, cât și cu rugăciune, lucrarea slujitorilor Evangheliei pentru salvarea altora. – General Conference Bulletin, 30 mai 1897

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro