Probleme cu părul și cu inima

Devoțional zilnice 23 mai 2018

Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă. 1 Samuel 16:7

Într-un colţ întunecat al memoriei mele se găseşte o expresie amuzantă pe care fiul meu a intenţionat să o folosească într-o compunere pentru şcoală: „un prieten al părului mamei mele”. Dintr-un anumit punct de vedere, avea perfectă dreptate: părul meu are într-adevăr nevoie de un prieten; ba are nevoie de cât mai mulţi prieteni posibil, pentru că a fost dezamăgit de multe saloane de înfrumuseţare. Fiind moale, subţire şi drept, îl ţin tuns scurt ca să-l usuc în doi timpi şi trei mişcări. Când conduc cu geamul lăsat, îmi flutură în voie fără să-mi intre în ochi şi nu am nevoie de pieptene la destinaţie. Cât de norocoase sunt femeile frumos coafate!

Dar, dincolo de acest defect de înfăţişare, am probleme mai mari de sănătate şi de frumuseţe. Am probleme cu inima. Dau prea des semne de boală cardiacă. Simptomele le scapă medicilor şi necesită intervenţia Marelui Medic, care nu Se uită la părul meu ciufulit, ci la inima mea încărcată cu ateroame spirituale şi la forma mea de aritmie de caracter. Apostolul Pavel diagnostichează afecţiunea astfel: „Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine… O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:21-25).

Isus Şi-a dat viaţa ca să rezolve afecţiunea mea cardiacă, să-mi înnobileze motivaţiile şi acţiunile şi să-mi refacă frumuseţea de caracter. Recomandarea Sa pentru recuperare cardiacă – timpul petrecut în studiul Cuvântului Său şi în comuniunea cu El – mă schimbă cu adevărat.

„Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri?” întreabă Pavel. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?… Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia?” (Romani 8:31-35).

Vestea aceasta este mai bună decât ideea de a avea părul creţ şi aspru! Şi cu mult mai bună decât boala mea cardiacă.

Andrea Kristensen

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro