Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita, lată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel. – Psalmii 121:2-4
Într-o zi, după ce Georgia, mama mea vitregă de aproape optzeci şi patru de ani, a trecut în nefiinţă, una din prietenele ei ne-a povestit o experienţă minunată care arăta cât de multă grijă a avut Dumnezeu de ea. În urmă cu aproximativ zece ani, când condiţiile din casa familială au devenit nesigure pentru ea, mai multe persoane au cooperat pentru a o muta pe Georgia într-o locaţie pentru cei cu venituri reduse, deoarece ea îşi dorea foarte mult să rămână independentă. Totuşi, în fiecare zi, Georgia insista să meargă pe jos până „acasă” pentru a hrăni pisicile şi pentru a face cumpărături în oraş. Distanţa dus-întors era de peste trei kilometri pe un drum îngust, în susul dealului.
Anii au trecut şi şi-au lăsat amprenta asupra ei, aşa că Georgia a început să se cocoşeze tot mai mult, până a ajuns să fie îndoită aproape de tot. Dar chiar şi aşa, ea umbla zi şi noapte, cu o geantă într-o mână şi o pungă de plastic de la un magazin, în cealaltă mână. Nu am ştiut că de fiecare dată când Georgia mergea încet spre „casă” sau spre magazine, ea trecea printr-o zonă a oraşului unde rata infracţionalităţii este cea mai mare. Plimbările ei zilnice, când probabil părea vulnerabilă în ochii celorlalţi, o duceau pe lângă câteva case de drogaţi şi adesea în faţa casei erau peste douăzeci de persoane. În 2014, în timp ce se îndrepta spre casă, Georgia a căzut. Unul dintre tinerii care îşi pierdea vremea pe lângă gardul unei case de drogaţi a observat şi a mers să o ajute, oferindu-se să se ocupe de cheltuielile pentru tratamentul medical. Georgia a refuzat, dar el a insistat să îi vadă casa. Ziua următoare, acelaşi tânăr, un prieten al dealerilor de droguri, a insistat ca prietena Georgiei să verifice încă o dată dacă nu cumva avea nevoie de îngrijire medicală. El s-a interesat de ea. Într-adevăr, Georgia avea mâna ruptă şi a trebuit să stea o vreme în spital şi intr-un centru de bătrâni până s-a recuperat. Prietena Georgiei era convinsă că Dumnezeu o protejase. Deşi toţi cei din oraş credeau că este foarte săracă, cu siguranţă că întotdeauna avea la ea ceva bănuţi pentru cumpărături, dar niciodată nu a fost jefuită sau agresată.
Am mers la înmormântarea ei şi am ajutat la curăţarea apartamentului. În maşină, în drum spre casă, tristă, am deschis geanta Georgiei. Da, avea bani. Venitul social pentru unsprezece luni! La bătrâneţe, Georgia a ajuns să nu se mai încreadă în bănci. Dar Dumnezeu a protejat-o – pe ea şi venitul ei!
Dacă Dumnezeu a putut folosi pe cineva considerat un paria al societăţii pentru a ajuta o bătrânică vulnerabilă, ce poate El să facă pentru tine astăzi?
Dora Hallock