Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” – Faptele apostolilor 22:6-7
Ai fost pus vreodată în faţa unei situaţii ameninţătoare care ţi-a schimbat radical cursul vieţii? Unele situaţii nefaste pot fi generate de greşelile noastre. Altele pot rezulta din faptul că urmăm un sfat greşit. Iar altele pot fi cu totul ieşite de sub control – pur şi simplu se întâmplă! Indiferent care ar fi cauzele, din acel moment viaţa noastră nu mai este aceeaşi.
Urmând dorinţa tatălui său, Martin Luther a început să studieze dreptul la Universitatea din Erfurt, cu o carieră promiţătoare în faţă. Şase săptămâni mai târziu a luat o scurtă vacanţă pentru a-şi vizita părinţii în Mansfeld. Pe drumul de întoarcere, pe 2 iulie 1505, Luther a fost prins de o furtună terifiantă şi un fulger înspăimântător l-a aruncat la pământ.
Disperat, el a strigat: „Sf. Ana, dacă mă ajuți, mă fac călugăr!” Nu este deloc surprinzător că el a strigat la ea, pentru că tatăl lui era miner şi Sf. Ana era protectoarea minerilor.
Unii critici consideră că experienţa prin care a trecut Luther în timpul furtunii este doar o legendă, dar el însuşi a descris acel moment. Nu ştim sigur dacă a avut loc înainte sau după ce s-a gândit la posibilitatea de a deveni călugăr. Oricum, acela a fost un punct de cotitură în cariera lui. În seara zilei de 16 iulie, el a dat o cină de rămas-bun pentru prietenii lui. Dimineaţa următoare a intrat în mănăstirea augustiniană din Erfurt, un oraş cu atât de multe mănăstiri, încât chiar a fost numit „Mica Romă”.
Acela a fost începutul unui pelerinaj religios foarte lung, la capătul căruia avea să devină un reformator protestant foarte puternic.
„Viaţa începe la sfârşitul zonei tale de confort” (N. D. Walsch). Un fulger terifiant l-a ajutat pe Luther să renunţe la studiile în domeniul dreptului şi să aleagă viaţa monastică. O teofanie înfricoşătoare (apariţia lui Hristos în persoană) aproape de Damasc l-a transformat pe Saul dintr-un persecutor al creştinilor într-un apostol neobosit al lui Hristos. Tot aşa, Dumnezeu ne poate scoate din zona de confort pentru ca El să ne folosească în cauza Sa.
Dumnezeu stăruie la inima noastră astăzi: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” De ce să aşteptăm nişte măsuri atât de drastice ca să ne trezim? „Iată-mă, trimite-mă!” (Is. 6:8).