Un raport Unicef care analizează date colectate din 16 state prinse în conflicte pe termen lung a arătat că apa murdară, precum și lipsa infrastructurii sanitare și a igienei omoară de 3 ori mai mulţi copii sub 15 ani și de 20 de ori mai mulţi copii sub 5 ani decât violenţa asociată războiului.
„Când trebuie să le dau apă murdară, mă simt foarte rău”, spune Charity, care trăiește în Juba, capitala Sudanului de Sud, descriind dilema pe care o trăiește permanent: să le dea apă nesigură celor 3 copii ai ei sau să nu le dea apă deloc. Din cauza apei necorespunzătoare pe care o beau, Rumering (7 ani), Baraka (5 ani) și Grace (2 ani) au avut nevoie de ajutor medical. „Când nu avem apă, nu avem nici mâncare”, povestește femeia, care obișnuiește ca în astfel de momente să-și cheme copiii lângă ea și să-i adoarmă, pentru că doare prea mult realitatea că nu le poate oferi nimic din ce au nevoie.
Bashir are 12 ani și trăiește în Damasc. Știe ce înseamnă să nu ai apă, pentru că, din 2011, de când în Siria a izbucnit războiul, aprovizionarea cu apă a fost întreruptă perioade lungi de timp, uneori în mod deliberat. În Alep, de exemplu, o staţie de tratare a apei a fost oprită timp de 48 de zile, deși ea deservea 2 milioane de persoane. Familia lui Bashir locuiește în cartierul Al-Midan din Damasc și are apă curentă aproximativ 2 ore o dată la 3-4 zile.
„Când tata ne spune că este rândul nostru să primim apă, pregătim tot ce se poate umple: sticle, canistre, oale și cratiţe. Și, când vine apa, este o sărbătoare pentru noi”, spune Bashir.
Lipsa de apă nu este o problemă doar în Africa sau în Asia, ci chiar și în Europa, atunci când există un conflict în zonă. Astfel, în estul Ucrainei, Dima, în vârstă de 15 ani, încă aduce apă cu bicicleta de la un puţ, unde a fost prins în focul încrucișat dintre soldaţii ucraineni și separatiști.
Angajaţii companiei Vodda Donbasa își riscă deseori viaţa atunci când merg cu autobuzul la staţia de filtrare a apei din Doneţk, ce aprovizionează cu apă 378.000 de locuitori. În 2018, 5 angajaţi au fost răniţi în atacul asupra autobuzului cu care se deplasau la muncă și în același an conflictul armat a cauzat 89 de întreruperi ale alimentării cu apă în estul Ucrainei.
În zonele de conflict, problema apei sigure și a serviciilor de salubritate este una de viaţă și de moarte, arată raportul Unicef, care a analizat date din 16 ţări implicate în conflicte de lungă durată (Afganistan, Burkina Faso, Camerun, Republica Centrafricană, Ciad, Congo, Etiopia, Irak, Libia, Mali, Myanmar, Somalia, Sudanul de Sud, Sudan, Siria și Yemen).
Comparând datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii legate de violenţa colectivă și de bolile diareice în intervalul 2014-2016, raportul a arătat că apa murdară și lipsa igienei omoară, în fiecare an, 72.000 de copii sub 5 ani, în timp ce violenţa directă ucide aproximativ 3.400 de copii. Astfel, diareea ucide de 20 de ori mai mulţi copii sub 5 ani în ţările analizate, cu excepţia Libiei și Siriei. De asemenea, bolile diareice omoară de 3 ori mai mulţi copii sub 15 ani decât violenţa directă, cu excepţia Libiei, Irakului și a Siriei.
„Atacurile deliberate asupra apei și salubrităţii sunt atacuri asupra copiilor vulnerabili”, a declarat Henrietta Fore, director executiv Unicef.
Pentru a obţine apa de care au nevoie, copiii sunt nevoiţi adesea să traverseze zone de conflict foarte periculoase, iar lipsa accesului la apă afectează fetele în mod deosebit, făcându-le vulnerabile la violenţa sexuală în timp ce colectează apa sau folosesc latrinele, arată raportul.
„Fiinţele umane pot fugi sau se pot adăposti de gloanţe sau bombe, dar vor căuta apa cu orice risc”, subliniază și Omar El Hattab, președintele Diviziei Unicef pentru Apă, Mediu și Salubritate, în regiunea Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Lipsa apei produce morţi care ar fi putut fi evitate, spune El Hattab, oferind exemplul Yemenului, unde un copil moare la fiecare 10 minute din cauza bolilor asociate cu apa necorespunzătoare, precum diareea, malnutriţia sau holera.
Conflictele recente și-au schimbat caracteristicile, iar sistemele de apă sunt vizate de combatanţi în mod deosebit, încălcându-se astfel Convenţia de la Geneva, subliniază Sian White, de la London School of Hygiene and Tropical Medicine.
„Spitalele și infrastructura de apă și salubritate obișnuiau să fie «dincolo de limite», părţile combatante respectând valoarea vieţii umane, dar experienţe recente arată că nu mai este cazul. Instigatorii conflictelor văd tot mai des sistemele de apă și de sanitaţie ca un bun de război care poate fi exploatat pentru a își spori puterea sau chiar distrus pentru a răni civilii”, declară White.