Recunoștință zilnică

Devoțional zilnice 24 noiembrie 2018

Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi! – 1 Tesaloniceni 5:18

Eram la o întâlnire de rugăciune, iar subiectul era recunoştinţa. Vorbitorul a întrebat dacă am pus vreodată pe hârtie lucrurile pentru care eram recunoscători şi ne-a provocat să încercăm să găsim o mie de lucruri sau situaţii pentru care eram recunoscători. M-am gândit: Wow! Va fi nevoie de multe pagini. De unde să încep?

Apoi mi-a venit o idee: Voi începe de la cap şi voi termina cu picioarele. Aşadar: îţi mulţumesc, Doamne, pentru acest gând. Acesta este numărul unu pe lista mea. De fapt, nu chiar. Dacă nu aş fi venit la întâlnire, nu m-aş gândi acum la lucruri pentru care sunt recunoscătoare. Dar nici acesta nu este numărul unu pe lista mea. Dacă nu aş avea un loc de muncă, nu aş avea privilegiul de a participa la această întâlnire. Ah, dar dacă părinţii nu m-ar fi trimis la şcoală, nu aş avea o slujbă. Dacă bunicii mei nu le-ar fi insuflat părinţilor mei importanţa educaţiei … şi dacă …

Am ajuns la concluzia că intr-adevăr orice respiraţie, orice secundă şi orice moment aduc o mulţime de lucruri pentru care să fim recunoscători. O listă cu doar o mie de motive de recunoştinţă ar fi doar începutul, deoarece, dacă ne luăm timp să căutăm în inimile şi în minţile noastre binecuvântările pentru care suntem recunoscători, lista ar fi fără sfârşit.

În timp ce îmi notam lucrurile pentru care eram recunoscătoare, am avut ocazia să mă gândesc cât de mare şi de minunat este Dumnezeu.

Fiecare situaţie, fiecare experienţă, fiecare detaliu şi fiecare persoană la care mă gândeam îmi oferea motive nenumărate pentru a fi recunoscătoare. Chiar şi acele situaţii sau experienţe care nu au fost foarte plăcute mi-au dat motive să fiu recunoscătoare şi m-au făcut să zâmbesc. „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi!” (1 Tesaloniceni 5:18).

Acum înţeleg mai bine de ce este voia Domnului ca noi să fim recunoscători. Nu pentru ca El să se simtă bine, ci mai degrabă pentru ca noi să-L simţim aproape. Să ne simţim iubiţi şi să ştim cât de bogate sunt vieţile noastre pentru că îl avem pe El. Aşadar, fie ca recunoştinţa noastră să fie zilnică.

Jemima Dollosa Orillosa

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro