În 2018, schimbările vizibile în lumea religioasă au fost predominant consecinţe ale reordonării unor piese mozaicate aflate mai demult în malaxorul de evenimente. Actorii principali au rămas aceeași, iar configuraţia lumii religioase, vizibilă în coordonatele ierarhizate mai jos, s-a schimbat poate cel mult în ideea îngroșării conturului unor tendinţe care erau deja vizibile.
10. Două tragedii sonore care au avut în centru religia
Luna octombrie a fost martora măcelului care a avut loc în sinagoga Tree of Life din cartierul evreiesc Squirrel Hill, Pittsburgh. Americanul Robert Bowers (48 ani) a luat viaţa a 11 credincioși evrei strânși pentru sărbătorirea Sabatului și, înainte ca poliţia să îl aresteze, a reușit să rănească alte 6 persoane. Bowers, aparent suporter al mișcării antisemite alt-right, a fost acuzat de 29 de încălcări ale legii, între care „11 acuzaţii de obstrucţionare a exercitării credinţei religioase rezultând în moarte“ și „11 acuzaţii privind utilizarea unei arme pentru a comite omucidere“, „4 acuzaţii de obstrucţionare a exercitării credinţei religioase care a rezultat în rănirea fizică a unui ofiţer public“ și „3 capete de acuzare vizând descărcarea unei arme în timpul unei infracţiuni violente și în relaţie cu aceasta“. Pentru primele două capete de acuzare, bărbatul este pasibil de pedeapsa cu moartea, o sancţiune despre care chiar președintele ţării a sugerat că ar fi oportună.
O lună mai târziu, la capătul celălalt al lumii, un misionar american în vârstă de doar 26 de ani și-a pierdut viaţa, ucis de membrii unui trib pe care își dorea să îl evanghelizeze. John Allen Chau a murit ucis cu săgeţi de locuitorii insulei Santinela de Nord (din Golful Bengal, între Myanmar și Indonezia). Santinelezii sunt consideraţi ultimul trib pre-neolitic din lume și care au reputaţia de a respinge violent orice vizitator extern. De aceea, guvernul indian a adoptat faţă de ei o politică de „izolare cu intervenţie minimă“, care presupune că oamenii din trib sunt lăsaţi să trăiască în pace pe insulă, fără să li se tulbure liniștea.
9. Confirmări arheologice
Începutul anului 2018 (luna februarie, mai exact) a venit cu vestea descoperirii unui sigiliu de lut datând din secolul al VIII-lea î.Hr., despre care se crede că ar purta numele profetului biblic Isaia. Sigiliul imprimat pe o bulă sigilară a fost descoperit într-un sit arheologic situat în apropiere de Muntele Templului, iar dacă autenticitatea lui se confirmă, aceasta va constitui o dovadă în plus – pe lângă sigiliul lui Ezechia, descoperit și el recent – că vechiul Ierusalim a fost capitala iudaică.
În luna mai, academicianul francez dr. Eleonore Cellard a descoperit primul palimpsest[1] cu texte din Coran scrise peste pasaje din Biblie. Cellard a declarat că descoperirea sa este un martor al interacţiunilor culturale dintre comunităţile religioase în secolul al VIII-lea d.Hr.
Tot în luna mai, o echipă de cercetători condusă de arheologul Pnina Shor, director al Autorităţii pentru Antichităţi din Israel, s-a folosit de o tehnologie de citire prin infraroșu dezvoltată de cercetători de la NASA pentru a reconstitui textele, ilizibile până acum, de pe câteva fragmente de suluri de la Marea Moartă.
O descoperire rară în arheologie a constituit-o și excavarea a cinci monede din epoca profetului Ezra, descoperite la Ierusalim. Monedele au un diametru de 7 milimetri și au fost datate ca fiind din secolul IV î.Hr. Trei dintre cele cinci vestigii arheologice sunt intacte și lizibile. Vestigiile datează cel mai probabil din perioada în care împăratul persan Cirus i-a eliberat pe evreii din Babilon, permiţându-le să se întoarcă în Ierusalim, în anul 538 î.Hr., pentru a reconstrui templul. Toate aceste evenimente sunt descrise în cartea biblică Ezra.
8. Infirmări arheologice
O analiză recentă realizată asupra Giulgiului din Torino a contestat autenticitatea acestuia ca material folosit la înmormântarea lui Iisus Hristos. Principalul argument al cercetătorilor este că persoana învelită în ţesătura mortuară fusese înfășurată în poziţie verticală. „Analiza matricei (BPA – blood pattern analysis) sângelui vizibil pe partea din faţă, la nivelul pieptului (acolo unde ar fi fost rana făcută de suliţă), ar arăta cum arată doar dacă persoana ar fi fost înveșmântată în picioare, în timp ce petele de pe partea din spate – o presupusă hemoragie post-mortem provocată de aceeași rană – arată complet nerealist“, spun cercetătorii care au analizat ţesătura.
De asemenea, cercetătorii de la Bundesanstalt für Materialforschung und-prüfung (Institutul Federal German pentru Cercetarea și Testarea Materialelor) au transmis Muzeului Bibliei, din Washington D.C., că cinci fragmente despre care se credea că ar fi făcut parte din Manuscrisele de la Marea Moartă nu au trecut testul autenticităţii. În consecinţă, muzeul a retras de la expunere fragmentele contrafăcute. Curatorul-șef al muzeului, Jeffrey Kloha, care a spus că se aștepta ca „testarea să producă rezultate diferite de cele obţinute“, a adăugat și că „aceasta este o ocazie de a educa publicul cu privire la importanţa actului de a verifica autenticitatea artefactelor biblice rare“.
Restul de fragmente de manuscris care sunt în continuare expuse la Muzeul Bibliei continuă să fie analizate de dr. Kipp Davis, cercetător în cadrul Trinity Western University. Însă nici veștile referitoare la acestea nu sunt tocmai bune. Dr. Davis a anunţat deja că cel puţin șapte dintre fragmentele muzeului sunt false.
7. Jumătate de deceniu sub Papa Francisc
Anul acesta s-a împlinit jumătate de deceniu de când arhiepiscopul de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, a fost ales pontif în urma retragerii papei Benedict al XVI-lea. Papa Francisc, cel de-al 266-lea papă din istoria Bisericii Catolice, a devenit primul iezuit care ocupă Sfântul Scaun și primul suveran pontif de origine sud-americană.
Una dintre cele mai notabile realizări ale Papei Francisc a fost întâlnirea sa cu patriarhul Chiril al Moscovei, în anul 2017, aceasta fiind prima întâlnire între capii celor două biserici de la Marea Schismă din 1054. Întâlnirea a marcat un vârf al eforturilor ecumenice intense ale actualului papă. Acestora le este circumscrisă și participarea papei la festivitatea ecumenică organizată anul trecut de Uniunea Mondială Luterană în orașul suedez Lund, cu prilejul comemorării Reformei Protestante. Evenimentul a fost considerat un pas istoric în dialogul catolic-luteran.
Jurnalistul Francez Michel Cool l-a numit pe Francisc „un papă pentru lumea nouă“, scăpându-l parcă și din umbra lui Ioan Paul al II-lea, și din cea a lui Benedict al XVI-lea și așteptând ca papa Francisc să demonstreze calitatea de catalizator al unei expresii istorice a unităţii creștinilor. Semnătura pontificatului actual rămâne însă aplecarea Papei Francisc asupra problematicii claselor defavorizate: a săracilor, a orfanilor, a văduvelor și a refugiaţilor.
6. Moartea lui Billy Graham, „predicatorul Americii“
Evanghelistul american William Franklin Graham Jr. a încetat din viaţă pe 21 februarie, cu doar câteva luni înainte să împlinească venerabila vârstă de 100 de ani. Considerat unul dintre cei mai influenţi lideri creștini ai secolului al XX-lea, Billy Graham a fost consilierul spiritual al tuturor președinţilor americani începând cu cel de-al 33-lea, Harry S. Truman, și până la cel de-al 44-lea, Barack Obama.
Au rămas în istorie faimoasele „cruciade“ (întâlniri de evanghelizare cu mii de participanţi) pe care Graham le organiza în aer liber, de obicei pe stadioane, precum și sutele de predici radiofonice sau televizate, care s-au adunat în cei peste 60 de ani de activitate în slujba lui Dumnezeu. Potrivit site-ului său, Billy Graham a predicat în faţa a cel puţin 210 milioane de oameni din peste 185 de ţări și teritorii.
Principalul mesaj al predicilor sale era invitaţia la „acceptarea lui Iisus Hristos ca mântuitor personal“, un mesaj la care, potrivit organizaţiei Billy Graham Crusades, circa 3,2 milioane de oameni au răspuns pozitiv. Predicatorul a vorbit însă mult și împotriva segregării rasiale și chiar l-a invitat pe Martin Luther King Jr. să predice împreună la o întâlnire religioasă care a avut loc în New York City, în 1957.
Apreciatul reverend s-a aflat de 61 de ori pe lista celor mai admiraţi persoane, alcătuită de Gallup International. Niciun bărbat sau nicio femeie din istorie nu se poate lăuda cu o performanţă similară.
Graham a fost căsătorit, timp de 64 de ani, cu Ruth, care i-a oferit cinci copii. La momentul decesului său, survenit din cauze naturale, predicatorul avea 19 nepoţi, 41 de strănepoţi și 6 stră-strănepoţi.
5. Intensificări ale restricţiilor religioase
Pew Research Center a dezvăluit la mijlocul anului că, potrivit studiilor sale anuale, nivelul restricţiilor religioase impuse atât de guverne, cât și de actori privaţi în 198 de ţări au crescut pentru al doilea an la rând. Organizaţiile și partidele naţionaliste au jucat un rol tot mai pregnant în hărţuirea minorităţilor religioase, în special în Europa, arată cercetarea. O multitudine de credincioși au fost afectaţi, printre care creștinii, musulmanii, evreii, hindușii, budiștii și alte religii africane tradiţionale, cele ale amerindienilor sau religiile chineze folclorice.
Numărul ţărilor în care s-a observat hărţuirea creștinilor a crescut de la 128 de ţări, în 2015, la 144 de ţări, în 2016, a musulmanilor a crescut de la 125 la 142, iar a evreilor a crescut de la 74 de ţări, în 2015, la 87 de ţări, în 2016.
Anul acesta, Olanda a adoptat o lege prin care interzicea purtarea vălurilor islamice care acoperă total faţa (burqa și niqab) în clădirile publice: școli, birouri guvernamentale și spitale. Guvernul danez, în schimb, s-a arătat pregătit să reglementeze diferit viaţa socială și de familie a locuitorilor a 25 de enclave islamice populate de familii cu venituri mici. Unele măsuri sunt punitive și le-ar permite judecătorilor să dubleze pedepsele pentru anumite delicte comise în cartierele clasificate drept ghetouri de musulmani.
Un alt studiu realizat tot anul acesta și tot de Pew Research stă mărturie pentru faptul că jumătate dintre creștinii din Europa consideră că islamul nu este compatibil cu valorile europene.
4. Încercările Chinei de a eradica religiile
Un efort reînnoit și ambiţios al autorităţilor chineze de a diminua sau chiar de a eradica influenţa creștinismului în China a fost scos la iveală anul acesta de nenumărate rapoarte de presă.
Vara aceasta, un plan cincinal de „sinizare“ (impunere a caracterului culturii chineze) a creștinismului a fost introdus de autorităţi la pachet cu o nouă legislaţie care să reglementeze relaţiile religioase. În doar câteva luni, guvernele locale din ţară au închis sute de biserici creștine private, așa-numitele „biserici de casă“. O declaraţie semnată de reprezentanţi ai 47 de biserici numai din Beijing informa că acestea se confruntă cu un nivel „fără precedent“ al hărţuirii, încă din luna februarie.
În luna septembrie, Administraţia de Stat pe Probleme Religioase (SARA), din China, autoritatea care reglementează toată viaţa spirituală a ţării, a făcut public un proiect de legi noi care restricţionează activităţile religioase online, inclusiv înregistrarea și distribuirea, prin text, poză sau format audio sau video, a conţinutului religios de tip predică, ceremonii, botez, rugăciune sau altele.
Chiar și semilunile islamice au fost înlăturate și domurile moscheilor au fost dărâmate, pentru a „reeduca“ zeci de mii de etnici musulmani uighuri. „Peste un milion de musulmani de etnie uighur sunt reţinuţi în lagăre de concentrare în China, din motive arbitrare, iar comunitatea internaţională nu face nimic“, a declarat poetul uighur Tahrir Hamut, în cadrul primei sesiuni a Departamentului de Stat Ministerial pentru Avansarea Libertăţii Religioase din SUA.
3. Mutarea ambasadei SUA la Ierusalim
Președintele Donald Trump s-a ţinut de promisiune și, la jumătatea lunii mai, a inaugurat ambasada SUA la Ierusalim, în ciuda unor proteste extrem de violente la graniţa cu Fâșia Gaza, soldate cu zeci de morţi și sute de răniţi. Președintele și-a nuanţat poziţia declarând doar că „Israelul este o naţiune suverană și, ca orice naţiune suverană, are dreptul de a stabili care este capitala sa. Mutarea ambasadei SUA la Ierusalim era așteptată de mult timp.“
Decizia lui Donald Trump a fost criticată dur de Autoritatea Palestiniană, de Liga Arabă, de numeroase ţări musulmane, de Adunarea Generală ONU, de Uniunea Europeană și de Rusia.
După decizia privind Ierusalimul, Autoritatea Palestiniană a anunţat că nu va mai considera Statele Unite un mediator în procesul de pace israelo-palestinian, aflat în impas.
În luna octombrie, Ministerul român al Afacerilor Externe a trimis către Guvernul României calculul său cu privire la oportunitatea mutării ambasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Analiza conţine atât argumente pro, cât și argumente contra, a precizat ministrul Teodor Meleșcanu, care însă nu a dorit să spună care este recomandarea ministerului.
În aprilie, Guvernul adoptase un memorandum prin care se decisese mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. România ar fi fost al doilea stat după SUA care să ia această decizie. Administraţia prezidenţială a transmis, o zi mai târziu, că președintele Klaus Iohannis nu a fost informat sau consultat în prealabil în legătură cu mutarea Ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim și a subliniat că această decizie nu are la bază evaluări solide.
2. Scăderea influenţei ruse asupra lumii ortodoxe
În luna septembrie, Patriarhul de la Constantinopol, Bartolomeu I, și cel de la Moscova, Chiril, se întâlneau la Istanbul pentru a discuta despre eforturile conducerii Ucrainei de a obţine autocefalia pentru întreaga Biserică Ortodoxă Ucraineană, care asculta încă în cea mai mare parte de Moscova. Doar câteva săptămâni mai târziu, schisma era o realitate. În octombrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a dispus întreruperea relaţiilor cu Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, după ce aceasta a demarat procedura de recunoaștere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Analiștii au comparat impactul deciziei cu urmările Marii Schisme din 1054.
Moscova a confirmat schisma religioasă dintre BORu și Patriarhia Ecumenică, prima mare schismă în lumea creștină din perioada modernă și contemporană. Odată cu obţinerea autocefaliei de către Biserica Ortodoxă a Ucrainei, Federaţia Rusă va pierde controlul asupra unei treimi din enoriașii săi și va mai pierde, cel mai probabil, și titulatura de cea mai mare Biserică Ortodoxă din lume, poziţie ce va fi preluată de către România și Ucraina.
În sânul ortodoxiei s-a petrecut însă și o anulare a unei schisme. Este vorba, mai exact, de reunificarea celor două ramuri ale Bisericii Ortodoxe Etiopiene, separate în 1991 din motive politice. Decizia de reunificare a fost luată în luna august, ca urmare a eforturilor noului premier al Etiopiei, Abiy Ahmed, care este evanghelic. În consecinţa acestei decizii, toate excomunicările reciproce vor fi ridicate, iar episcopii numiţi de sinoadele rivale își vor continua activitatea.
1. Credinţa românilor, în anul centenar
Ţara noastră s-a clasat pe primul lor într-un top Pew Research Center privind angajamentul religios al ţărilor europene. Ţinând cont de frecvenţa cu care cetăţenii participă la servicii religioase, se roagă, cred în Dumnezeu și consideră importantă religia, sociologii au ierarhizat ţările, plasându-le pe cele din Europa Centrală și de Est pe poziţii superioare celor ocupate de ţările vest-europene.
Bazându-ne pe cele mai recente date Eurostat, doar 4 zecimi îi mai lipseau României, la ultimul recensământ, pentru a fi o ţară alcătuită 100% din oameni adepţi ai unei religii. Nu mai puţin de 99,6% dintre români declarau că aparţin unei religii. Însă, pe măsură ce indicatorii începeau să urmărească detalierea acestei apartenenţe, lucrurile de nuanţau tot mai mult: doar 95% dintre români cred în Dumnezeu, doar 44% afirmă că se roagă zilnic. Mult mai puţini – 21% – își practică religia mergând în mod regulat la biserică.
„Creștinii din România practică religia la modul superficial“, aprecia psihologul Mihai Copăceanu. „Dacă s-ar calcula numărul celor care merg la biserică săptămânal, cifra reală ar fi undeva sub 10%. Mulţi dintre cei 99% declaraţi nu-și cunosc credinţa la nivel elementar, nu frecventează biserica decât la Paște și Crăciun, nu cunosc adevăruri de credinţă, nici Cele Zece Porunci, nici rugăciuni și nici cine a scris Biblia.“
Un studiul GfK, realizat la cererea PressOne, a arătat că patru din cinci români care trăiesc în mediul urban sunt predispuși să invidieze statutul, stilul de viaţă și chiar reușitele copiilor cunoscuţilor sau colegilor lor.