Ridic steagul iubirii cât mai sus

Devoțional zilnic 27 martie 2018

Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. – 1 loan 4:11

Am crescut în Jamaica, acolo unde m-am şi născut. Deşi provin dintr-o familie foarte mare, am fost crescută ca unic copil, de către o mătuşă a părinţilor mei. A fost foarte greu să plec de acasă la patru ani şi să merg să locuiesc în oraş. Crescând, am aflat că majoritatea fraţilor mei emigraseră în Anglia, în anii 60, în căutarea unei vieţi mai bune. Pe atunci, Anglia era cunoscută ca „ţara-mamă”, reşedinţa Imperiului Britanic. După pensionare, în anul 2008, am putut să îmi împlinesc visul de-o viaţă de a zbura în Anglia, să îmi vizitez familia.

De pe locul meu din avion, în timpul zborului de noapte din acea lună de august, am putut vedea plenar cel mai frumos răsărit posibil. Încă meditam la istoria creaţiei şi la măreţia Dumnezeului nostru când avionul a aterizat pe Aeroportul Gatwick. Cineva m-a aşteptat şi m-a dus acasă la sora mea, în Manchester. A fost în culmea fericirii să mă vadă. Nepotul meu, cu care aveam să îmi petrec o parte a vacanţei, m-a întrebat ce îmi doream cel mai mult de la această vizită. I-am spus că îmi doresc să văd Londra şi Palatul Buckingham, reşedinţa reginei.

El şi familia lui m-au dus cu maşina din Leeds la Londra. Am mers cu metroul să vedem palatul şi alte obiective. Când am ajuns la palat, soţia nepotului meu a observat că regina nu e acasă. Am întrebat-o de unde ştie şi mi-a spus că, atunci când regina este acasă, steagul e înălţat în vârful catargului. Când e plecată, steagul e la jumătatea catargului.

Pe loc mi-a venit în minte un refren şi am început să îl cânt: „Iată se zăreşte al măririi prag/ Mergem înainte sub acelaşi steag!” I-am învăţat întregul imn pe nepoţii mei, cărora le-a plăcut foarte mult. Cântându-l mă gândeam la steagul de la Palatul Buckingham. Astfel, cuvintele căpătau un mintea mea un sens înnoit. Dacă împăratul cerului locuieşte în inima noastră, atunci steagul iubirii Sale va flutura la înălţime în numele Său prin cuvintele şi faptele noastre. Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. (…) Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:14-16).

Mi-am încurajat cu acea ocazie membrii familiei să ÎI lase pe Regele cerului să locuiască în inima lor, să facă în aşa fel încât iubirea lor să fie steagul care să îl proclame pe El înaintea altora. Comportamentul nostru arată şi el că Dumnezeu locuieşte în inima noastră.

Cynthia Case-Waiters

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro