Rut – alegere și credincioșie

Devoțional zilnic 24 martie 2019

Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu.” Rut 1:16

În casa soacrei sale, Rut a avut ocazia să audă şi să vadă o mulţime de lucruri pe care le-a comparat cu cele din poporul ei. Este lesne de înţeles că Rut a făcut o mulţime de descoperiri interesante în legătură cu obiceiurile acestor străini refugiaţi din Israel din cauza sărăciei.

Probabil că cel mai mult i-a plăcut lui Rut frumuseţea relaţiilor de familie şi a comportamentului faţă de ceilalţi din casă. Poate că în puţinii ani petrecuţi cu soţul ei. Rut a descoperit ce înălţător este să fii respectată, iubită, ajutată, înţeleasă şi încurajată atât în vremurile bune, cât şi în necazuri. Este lesne de înţeles de ce a ales Rut să rămână cu soacra ei, în loc să se întoarcă în casa părinţilor ei. Un simplu calcul diferenţial i-a fost de ajuns pentru a lua hotărârea cea mare a vieţii sale. Ea a decis să o urmeze pe Naomi oriunde, să se închine Dumnezeului ei şi să aparţină poporului ei. Cel puţin ultimele două făgăduinţe au făcut din Rut un nume de valoare în istoria sfântă a lui Israel.

Rut L-a ales pe Dumnezeul soţului ei şi al familiei lui, pentru că în casa lor era o adevărată cunoaştere de Dumnezeu şi o bună mărturie despre adevărata închinare adusă Lui. Ea a înţeles că acest Dumnezeu este bun, mai bun decât toţi dumnezeii, şi a ales să-L slujească şi să I se închine. Din această alegere s-au născut celelalte. Calităţile personale de hărnicie, modestie şi credincioşie erau construite pe această temelie spirituală.

Succesul la un pas de tine:

Ce loc ocupă viaţa religioasă între priorităţile tale? Se pare că persoanele religioase au cele mai mari satisfacţii în toate domeniile vieţii. Poţi încerca.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro