La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (…) Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. – loan 1:1-4,14
În perioada aceasta din an se repovesteşte de multe ori naşterea lui Hristos. În această seară sunt chiar pătrunsă de această istorie. Dumnezeul nostru, Creatorul nostru puternic, a devenit parte a omenirii, creaţia Lui – un bebeluş sărac şi vulnerabil. O, cum trebuie să-şi fi ţinut respiraţia locuitorii cerului! Venirea Lui a fost anunţată nu de vreun cutremur sau de vreun trăsnet sau vânt năprasnic, ci de sunetul plăcut al laudelor intonate de un cor de îngeri. O stea strălucitoare (posibil un înger) i-a îndrumat pe înţelepţi în căutarea Dumnezeului Sfânt, născut să ne salveze şi să ne dea salvarea. Nu doar celor din timpul vieţii Lui, ci şi nouă, la multe secole după aceea.
Apoi gândurile mele se îndreaptă către moartea Sa; fiindcă El s-a născut ca să moară. Când a murit, pământul s-a cutremurat cumplit, vânturile au bătut, fulgerele au brăzdat cerul şi tunetele au bubuit puternic. Morţii au ieşi din morminte (Matei 27:52,53). Din nou, locuitorii cerului trebuie să-şi fi ţinut respiraţia. Dumnezeu Tatăl S-a despărţit pentru prima oară de Fiul său. Dar Isus a biruit moartea şi mormântul prin învierea Sa. Planul de mântuire a fost adus la îndeplinire. Curând, El va veni din nou ca să ne ducă în cer, până când, după cum explică Apocalipsa, ne vom muta în Noul Ierusalim pentru totdeauna. Sunt complet smerită la gândul că minunatul meu Creator a hotărât să devină un bebeluş uman ca parte a planului de a-mi salva viaţa. Şi mă iubeşte atât de mult, încât Şi-a asumat riscul de a coborî din cer şi a veni pe Pământ să ducă o viaţă de greutăţi. El l-a înfruntat direct pe Diavolul, pentru mine. De ce să nu fiu şi eu dispusă să îmi predau Lui viaţa? De ce nu sunt mai înclinată să fac voia Sa? Va fi vai şi amar de mine dacă nu voi încerca să îl urmez.
Te provoc să priveşti mai atent la Isus Hristos şi la prima Sa venire. Hai nu doar să repetăm istoria, ci să asimilăm profunzimea faptelor Sale în beneficiul nostru.
Te provoc să pornim împreună într-o umblare mai strânsă cu Salvatorul nostru!
Kelli Rai Collins
Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.
Post-ul S-a gândit la mine mai presus de orice apare prima dată în Studiu Biblic.