Să biruim așa cum a biruit Hristos

Devoțional zilnic 15 august 2019

Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15)

Fiind pe punctul de a-Şi începe lucrarea, Domnul Hristos a fost botezat de Ioan. Ieșind din apă, El S-a plecat pe malurile Iordanului și a înălțat către Tatăl o rugăciune cum cerul nu mai auzise niciodată până atunci… Cerurile s-au deschis și un porumbel care părea ca de aur strălucitor s-a așezat asupra lui Isus; și S-a auzit glasul Dumnezeului infinit spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea.”

Acest răspuns vizibil la rugăciunea Fiului lui Dumnezeu are o semnificație profundă pentru noi. (…) Toți pot găsi odihnă, pace și siguranță înălțându-și rugăciunile către Dumnezeu în numele scumpului Său Fiu. Așa cum cerurile s-au deschis la rugăciunea lui Hristos, la fel se vor deschide și la rugăciunile noastre.

De la Iordan, Domnul Isus a fost condus în pustia ispitirii. „Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți. La urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.»”

Adam a fost biruit la capitolul poftă, iar Domnul Hristos trebuia să fie biruitor în acest punct. Puterea care se afla asupra Sa venea direct de la Tatăl, și El nu trebuia s-o exercite în favoarea Sa… El l-a întâmpinat pe vrăjmaș în puterea unui „așa zice Domnul”. „Omul nu trăiește numai cu pâine”, a spus El, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.

Experiența lui Hristos ne este nouă de folos. Exemplul Său în felul cum a biruit pofta arată cum pot să biruiască cei care vor să fie urmași ai Săi.

Domnul Hristos a fost supus ispitirii, așa cum sunt supuși ispitei membrii familiei omenești, însă nu era voia lui Dumnezeu ca El să-Şi exercite puterea divină în favoarea Sa. Dacă nu ar fi stat ca reprezentant al nostru, inocența lui Hristos L-ar fi scutit să treacă prin acest chin; însă tocmai datorită inocenței Lui, El a simțit atât de puternic asalturile lui Satana. Toată suferința care era urmarea păcatului a fost simțită de Fiul lui Dumnezeu fără de păcat. Satana a zdrobit călcâiul lui Hristos, însă fiecare chin îndurat de Hristos, fiecare strângere de inimă, fiecare frământare, toate aduceau la îndeplinire planul mântuirii noastre. Fiecare lovitură a vrăjmașului ricoșa asupra Lui Însuși. Hristos a zdrobit capul șarpelui. – Youth’s Instructor, 21 decembrie 1899

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro