Să înfruntăm moartea cu curajul lui Daniel

Devoțional zilnice 29 iulie 2018

Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului! (Daniel 2:23)

Dumnezeu este şi răsplăteşte pe cei ce-L caută. Daniel a căutat pe Dumnezeu atunci când a ieşit hotărârea ca toţi înţelepţii din împărăţia Babilonului să fie omorâţi pentru că n-au putut relata şi nici interpreta un vis ce-i scăpase din minte împăratului. Nebucadneţar a cerut nu numai interpretarea visului, ci şi relatarea visului în sine. (…) Ei au declarat că cererea lui era iraţională şi că nimeni n-a cerut vreodată aşa ceva. Împăratul s-a mâniat şi a acţionat asemenea tuturor oamenilor care au putere mare şi pasiuni necontrolate. A hotărât să-i dea la moarte şi, cum Daniel şi tovarăşii lui erau socotiţi printre înţelepţi, şi ei trebuiau să suporte aceeaşi soartă. (…)

Daniel a venit înaintea împăratului şi i-a cerut timp pentru a duce această problemă înaintea curţii supreme a universului, a cărei hotărâre este fără drept de apel. După ce a primit timpul cerut, le-a povestit toată situaţia tovarăşilor săi, care erau uniţi cu el în închinarea la Dumnezeul adevărat. Problema a fost analizată pe toate feţele şi au cerut cu insistenţă pe genunchi ca Dumnezeu să le dea acea putere şi acea înţelepciune care îi puteau ajuta în marea lor nevoie. (…)

„După aceea I s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.” (…) Doresc să întipăresc în mintea tinerilor faptul că Dumnezeul lui Daniel este Dumnezeul lor şi, în orice dificultate, să facă şi ei cum a făcut Daniel, „să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor”. (Youth’s Instructor, 22 noiembrie 1894)

Dumnezeu nu-Şi va abandona biserica în ceasul celei mai mari primejdii a ei. El a făgăduit eliberarea. (Profeţişi regi, p. 538)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro