Să lucrăm cu Hristos la salvarea celor pierduți

Devoțional zilnice 28 septembrie 2018

Şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.” (Luca 15:6)

Când a rostit aceste cuvinte, Isus s-a adresat unui grup de oameni, din care mulţi cunoşteau din experienţă ce însemna viaţa păstorului din Palestina. Acolo turmele nu sunt ţinute pe păşuni întinse, îngrădite, ci pe coastele dealurilor, printre stânci şi prăpăstii. (…)

Existau întotdeauna pericole din partea hoţilor şi lupilor de care trebuiau păzite. Uneori o oaie se rătăcea de turmă şi, de aceea, erau numărate des, ca să se vadă dacă nu lipsea vreuna, pentru că păstorul trebuia să dea socoteală strictă de toate oile aflate în grija sa. (…) Viaţa păstorului este plină de pericole. Dacă este un păstor de încredere, atunci nu va fi neglijent şi nu va urmări propria tihnă, ci va căuta oaia rătăcită prin furtună şi vijelie. (…)

Aşa Se poartă adevăratul Păstor cu păcătosul pierdut. Merge după el. Nu ezită în faţa pericolului, a renunţării de sine şi a sacrificiului de sine. Este hotărât să aducă sufletul împovărat de păcat la pocăinţă, la mântuire, la pace, la odihnă şi fericire, în iubirea Mântuitorului său. Şi este privilegiul tuturor celor care au cunoscut iubirea lui Isus în inimă să se gândească dacă nu este cineva pe care să-l aducă, prin eforturi personale, prin tact bine gândit şi prin bunătate, la Isus, care este gata şi binevoitor să-i primească pe toţi cei care vor veni la El. Noi toţi putem face mult prin eforturi personale. Putem fi lucrători împreună cu Isus Hristos. (Youth’s Instructor, 28 aprilie 1886)

Viaţa este serioasă. Aveţi un câmp întins în care să lucraţi şi căutarea perseverentă a oii pierdute va fi modul cel mai de succes de a-ţi folosi timpul. (…) Dacă poţi exercita o influenţă mântuitoare asupra unui singur suflet, adu-ţi aminte că în ceruri este bucurie pentru un singur suflet care se pocăieşte. (…) Prin efort judicios, poţi fi mijlocul de aducere a oii ce a fost pierdută înapoi în staulul lui Isus. (Youth’s Instructor, 4 mai 1886)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro