Calea Domnului este un zid de apărare pentru cel nevinovat, dar este o topenie pentru cei ce fac răul. (Proverbele 10:29)
Dacă am fi umblat de la început în ascultare de sfatul lui Dumnezeu, alte câteva mii de suflete ar fi fost convertite la adevărul prezent. Dar mulţi au croit cărări strâmbe cu picioarele lor. Fraţii mei, croiţi cărări drepte, ca nu cumva cel ce şchiopătează să se abată din drum! Nimeni să nu urmeze o cale strâmbă făcută de cineva, pentru că astfel nu numai că tu însuţi te vei rătăci, dar o vei face mai vizibilă ca să o urmeze şi altcineva. Hotărăşte-te ca, în ce te priveşte, să mergi numai pe calea ascultării. Fii convins că te afli sub scutul larg al Celui Atotputernic. Înţelege că însuşirile lui Iehova trebuie descoperite prin viaţa ta şi că trebuie să aibă loc în tine o lucrare ce îţi va modela caracterul după chipul divin. Supune-te călăuzirii Aceluia care este Conducătorul tuturor!
Noi ne facem lucrarea pentru ziua judecăţii. Să învăţam de la Isus! în fiecare clipă avem nevoie de călăuzirea Lui. La fiecare pas să ne întrebăm: „Este aceasta calea Domnului?” şi nu: „Este aceasta calea omului care mă supraveghează?” Grija noastră să fie doar dacă noi înşine umblăm pe calea lui Dumnezeu.
Dumnezeu va onora şi va susţine fiecare suflet sincer şi zelos care caută să umble înaintea Lui în desăvârşirea harului lui Hristos. El nu va părăsi şi nu va uita niciodată vreun suflet umil, care tremură. Vom crede noi că El va lucra la inimile noastre? Vom crede că, dacă îi vom îngădui, ne va face curaţi şi sfinţi, pregătindu-ne, prin bogăţia harului Său, să fim conlucrători cu El? Putem noi să observăm, cu o percepţie fină şi sfinţită, temeinicia făgăduinţelor Sale şi să ni le însuşim nu pentru că am fi vrednici, ci pentru că cerem neprihănirea lui Hristos cu credinţă vie? (Manuscript 96,1902)
Nimic nu egalează în mărime şi în intensitate iubirea lui Dumnezeu pentru copiii Lui! (Review and Herald, 15 martie 1906)