Bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. (Ieremia 9:23)
Bogatul nu trebuie să se laude cu bogăţia lui. Dacă ne legăm sentimentele de lucrurile pământeşti, nu Îl vom înălţa pe Hristos. Satana ne-ar ţine mintea absorbită cu lucrurile vieţii de aici, ca să pierdem din vedere viaţa de sus; dar nu ne putem îngădui să cădem pradă înşelăciunilor lui. Hristos este izvorul tuturor binecuvântărilor temporare, ca şi al tuturor celor spirituale. Dacă ne-a dat bogăţii, nu ni le-a dat ca să pretindem că sunt ale noastre. „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer…” (Matei 6:19,20). Pavel a privit toate lucrurile ca o pierdere, ca să câştige pe Hristos. Dar când Mântuitorul ne cere averile noastre şi slujirea noastră, mulţi constată că nu pot asculta de Dumnezeu şi să-şi ia cu ei comorile pământeşti şi hotărăsc să rămână lângă comorile lor. (…)
Cum pot aceia care aşteaptă să stea în jurul tronului lui Hristos şi să fie îmbrăcaţi cu neprihănirea Sa să nu se încreadă în Dumnezeu şi să nu se teamă că El îi va lăsa să ajungă în nevoi? Unde este credinţa lor? Tatăl nostru ceresc hrăneşte corbii şi nu ne va hrăni El oare cu mult mai mult pe noi? (…) Dacă am avea o concepţie corectă despre Hristos, n-am îngădui să se interpună nimic între noi şi El. (…) Aceia care studiază să vadă cât de aproape pot să trăiască de lume şi să câştige totodată cerul vor ajunge destul de aproape cât să rămână afară din cer. Noi trebuie să acceptăm suferinţa ca parte a religiei, dacă vrem să stăm împreună cu Cel Suferind pe tronul Său. (Review and Herald, 15 martie 1887)
Deşi este legal să dobândim mijloace, banii pe care-i avem ar trebui consideraţi ai noştri doar spre administrare, nu pentru a fi risipiţi, ci cheltuiţi în slujba Domnului. Scopul nostru hotărât să fie acela de a asculta de ordinele Căpitanului nostru şi de a ne strânge astfel comori cereşti. Atunci, când totul din lumea aceasta va pieri, vom avea o comoară nepieritoare în ceruri. (Manuscript 29,1886)